1. În calitate de președinte al Institutului Cultural Român și al EUNIC, sunteți un promotor activ al culturii românești pe scena internațională. Care sunt principalele provocări în poziționarea culturii române la nivel global și ce strategii considerați esențiale pentru creșterea vizibilității și impactului acesteia?
Una dintre principalele provocări în poziționarea culturii românești la nivel global este asigurarea unei prezențe constante și coerente pe scena internațională. Cu siguranță, avem creatori valoroși și produse culturale apreciate la nivel internațional în multe domenii, este important ca prezența lor pe scena internațională să nu fie episodică, efortul să fie unul consecvent, ca apoi să vedem rezultatele, așa cum, iată, se întâmplă de exemplu cu cinematografia românească. Pentru a crește vizibilitatea și impactul culturii noastre, consider că dezvoltarea de parteneriate strategice cu instituții culturale de renume și participarea activă în rețele culturale europene și internaționale este esențială. De asemenea, este important să promovăm proiecte care evidențiază diversitatea culturii românești, adaptându-ne totodată la noile tendințe și tehnologii pentru a ajunge la un public cât mai larg.
2. Într-o lume aflată în continuă schimbare, rolul culturii devine tot mai important în diplomația internațională. Cum vedeți influența culturii românești în peisajul cultural european și global și ce inițiative credeți că ar trebui accelerate în acest context?
Cultura românească are un rol semnificativ în peisajul cultural european și global, contribuind la diversitatea și bogăția patrimoniului comun.
Pentru a amplifica această influență, este esențial să accelerăm inițiativele care promovează colaborarea, fie că vorbim despre coproducții sau cocreații în domeniul artelor spectacolului sau al artelor vizuale, despre literatură și colaborarea scriitorilor români cu traducători și cu edituri din străinătate, de muzicieni români implicați în cele mai mari orchestre ale lumii, domenii în care România are deja o recunoaștere notabilă. De asemenea, dezvoltarea de parteneriate în domeniul arhitecturii și designului poate deschide noi oportunități de colaborare și vizibilitate. Extinderea rețelei Institutului Cultural Român la nivel global, așa cum am realizat recent prin inaugurarea reprezentanței ICR la Tokyo, reprezintă un pas strategic în consolidarea prezenței culturale românești pe scena internațională. Vom continua acest parcurs, urmărind obiectivul extinderii rețelei ICR pe toate continentele. Prin astfel de demersuri, nu doar că promovăm valorile noastre culturale, dar contribuim și la o mai bună înțelegere și apreciere a României în lume, ceea ce poate avea efecte pozitive și în plan economic și turistic. Așa cum spuneam recent în cadrul unei reuniuni cu partenerii noștri de la celalalte institute culturale, în astfel de vremuri de schimbări la nivel global munca noastră este cu atât mai importantă și mai relevantă. Tocmai atunci când percepția generală este că vedem tot mai multe granițe și ziduri, e timpul să arătăm cum cultura unește și construiește punți.
3. Promovarea culturii presupune nu doar resurse financiare, ci și o viziune coerentă. Cum poate România să își consolideze ecosistemul cultural astfel încât să devină un actor competitiv pe piața globală a industriilor creative?
Consolidarea ecosistemului cultural al României necesită o abordare strategică, care să îmbine investițiile financiare cu o viziune clară și coerentă. Cuvântul-cheie, prea puțin folosit la noi, este investiție. Industriile culturale și creative aduc valoare adăugată și contribuie la PIB cu mult mai mult decât suma alocată pentru susținerea lor. În primul rând, trebuie să conștientizăm faptul că vorbim despre o investiție și nu despre bani cheltuiți. Apoi România are un avantaj strategic în domeniul patrimoniului, având șansa unică de a îmbina – realist, cu rezultate, nu doar la nivel de ideal – valorificarea patrimoniului cu industriile creative și dezvoltarea sustenabilă. Este esențial să sprijinim inițiativele care valorifică patrimoniul cultural național și să încurajăm inovația în industriile creative.
4. Accesul la finanțare pentru proiectele culturale rămâne o provocare majoră. Ce soluții vedeți pentru simplificarea mecanismelor de finanțare și pentru creșterea investițiilor în cultură, atât din partea statului, cât și a sectorului privat?
Simplificarea mecanismelor de finanțare și creșterea investițiilor în cultură pot fi realizate printr-o serie de măsuri strategice. În primul rând, este importantă debirocratizarea proceselor de accesare a fondurilor, prin digitalizarea și transparentizarea procedurilor. De asemenea, promovarea parteneriatelor public-private poate aduce resurse suplimentare și expertiză în gestionarea proiectelor culturale. Încurajarea mecenatului și a sponsorizărilor culturale, prin facilități fiscale și campanii de conștientizare, poate stimula implicarea sectorului privat în susținerea culturii. Prin aceste demersuri, putem crea un mediu favorabil dezvoltării proiectelor culturale și consolidării infrastructurii culturale naționale.
5. În ultimii ani, digitalizarea a transformat fundamental modul în care cultura este creată și consumată. Cum ar trebui România să se adapteze la această realitate și ce strategii digitale credeți că ar trebui implementate pentru a atrage un public mai larg și mai divers?
Adaptarea la era digitală este esențială pentru promovarea eficientă a culturii românești. Este important să dezvoltăm platforme online care să ofere acces facil la resurse culturale diverse, de la arhive digitale la evenimente transmise în direct. De asemenea, integrarea noilor tehnologii, precum realitatea virtuală și augmentată, poate oferi experiențe culturale inovatoare și interactive.
6. Pe parcursul carierei dumneavoastră, ați contribuit la numeroase proiecte culturale și de diplomație publică. Ce experiențe personale v-au influențat cel mai mult viziunea asupra culturii românești și cum v-a schimbat această perspectivă abordarea leadershipului cultural?
Experiențele acumulate în diplomația culturală mi-au oferit o înțelegere mai profundă asupra modului în care cultura poate deveni un liant între națiuni și un instrument strategic de poziționare internațională. Am avut ocazia să colaborez cu artiști, curatori și instituții culturale din diverse colțuri ale lumii, ceea ce mi-a confirmat faptul că patrimoniul și creativitatea românească sunt apreciate la nivel internațional atunci când sunt promovate într-un mod autentic și coerent.
Astăzi, pentru a avea succes la nivel internațional în domeniul cultural, dar și pentru a ne atinge cu adevărat obiective diplomatice, trebuie să urmărim cum construim relații culturale care durează, nu doar cum ne prezentăm cu o ocazie sau alta cele mai bune produse culturale.
7. Cultura și economia sunt interconectate mai mult ca niciodată, industriile creative contribuind semnificativ la PIB-ul țărilor dezvoltate. Cum poate România să valorifice mai bine potențialul sectorului cultural ca motor economic și ce rol pot avea femeile în această transformare?
Industriile creative reprezintă nu doar un vector de promovare culturală, ci și un sector economic dinamic, cu un potențial uriaș de creștere. Pentru ca România să valorifice acest potențial, este esențial să sprijinim dezvoltarea infrastructurii culturale, să îmbunătățim accesul la finanțare pentru inițiativele creative și să creăm mecanisme eficiente de colaborare între artiști, antreprenori și investitori.
În acest proces, femeile joacă un rol esențial, fiind deja active în numeroase domenii creative – de la film, teatru și arte vizuale până la arhitectură, design și tehnologie digitală. Încurajarea și susținerea antreprenoriatului feminin în sectorul cultural poate aduce perspective inovatoare și poate contribui la diversificarea industriei creative din România. Totodată, promovarea egalității de șanse și a unei reprezentări echilibrate în leadershipul cultural este o direcție pe care trebuie să o susținem în continuare. Din această perspectivă, ICR este un model de bune practici în privința leadershipului feminin care aduce rezultate și performanță și le sunt recunoscător atât colegelor mele din conducerea centrală a ICR, cât și celor care conduc cu succes și rezultate foarte bune reprezentanțe ale ICR din lume, de la Londra la Chișinău, de la Madrid la Budapesta, trecând prin Bruxelles, Paris sau Viena.
8. Dacă ar fi să descrieți viitorul culturii românești pe scena internațională într-un singur cuvânt, care ar fi acesta și de ce? În ce mod credeți că România poate deveni un model de succes în promovarea culturii sale la nivel global?
Cuvântul pe care l-aș alege este „rezonanță”. Cultura română are forța de a răsuna pe scena internațională prin diversitatea sa. De la patrimoniul cultural clasic la expresiile contemporane, România are povești care merită să fie auzite și apreciate la nivel global. Dacă oferim cadrul necesar pentru cocreare, ne vom putea adapta și mai bine la interdependența lumii prezente.
România este un partener respectat și apreciat în domeniul relațiilor culturale internaționale. Pentru a ne asigura locul meritat pe scena internațională și în viitor este necesar să combinăm tradiția cu inovația și să investim în parteneriate internaționale strategice. De asemenea, trebuie să punem un accent mai mare pe educație culturală și pe implicarea noilor generații în actul creației și al promovării culturii. Printr-o strategie coerentă, susținută pe termen lung, putem transforma cultura românească într-un reper valoros în peisajul cultural global. Cu voia dumneavoastră, aș mai adăuga un cuvânt: strategie. Este primul pas pe care l-am făcut în actualul mandat la ICR: împreună cu colegii din Consiliul de conducere, am adoptat o strategie pe patru ani astfel încât să știm încotro ne propunem să mergem. Mai ales atunci când discutăm despre un mediu foarte competitiv cum este cel internațional, cuvântul strategie nu poate să lipsească.
