Egalitatea de gen în conducerea companiilor de stat nu mai este un ideal aspirat, ci un criteriu esențial pentru o guvernanță modernă, etică și performantă. Din păcate, modificările recente aduse legislației din România indică un recul tăcut, dar semnificativ.
Cristina Chiriac, Președinte CONAF
Egalitatea de gen în conducerea companiilor nu este un ideal abstract, ci o necesitate concretă pentru o guvernanță modernă, eficientă și echitabilă. Modificările recente aduse legislației privind companiile de stat, prin care cota de gen devine opțională, marchează un regres major și pun în pericol echilibrul fragil construit în ultimii ani.
Am crezut, poate cu o doză de idealism profesional, că după atâția ani de muncă, advocacy și progres legislativ, nu va mai fi nevoie să justificăm – în 2025 – de ce este esențial ca femeile să fie reprezentate în mod echitabil în conducerea companiilor de stat. Și totuși, iată-ne din nou, în fața unui recul. Subtil, tăcut, dar semnificativ.
Un pas înapoi într-un moment esențial pentru egalitatea de gen
Recentele modificări aduse articolului 5 alin. (5) din OUG nr. 109/2011, care elimină obligativitatea cotei minime de gen din structura consiliilor de administrație ale companiilor publice, ne obligă să reluăm o conversație pe care o credeam deja sedimentată: nu despre favoruri, nu despre cifre, ci despre viziune, merit și responsabilitate.
Versiunea anterioară a legii stipula clar că cel puțin o treime dintre membrii acestor consilii trebuie să fie femei și cel puțin o treime bărbați. Un echilibru simplu, firesc, logic. Acum, această obligație devine o recomandare vagă, lăsată la latitudinea contextului. Nu e greu de intuit ce înseamnă acest lucru într-o cultură administrativă în care „recomandarea” e adesea sinonimă cu „ignorarea”.
De ce contează egalitatea de gen în conducerea companiilor de stat?
Nu este o chestiune de gen, ci de guvernanță
Această schimbare nu este doar o problemă de gen. Este un simptom al unei rupturi între idealul european al guvernanței moderne și realitatea politică românească. Este o renunțare tăcută la un mecanism care, departe de a fi perfect, funcționa ca ancoră legislativă pentru un principiu esențial: reprezentarea echitabilă.
În timp ce Uniunea Europeană cere 33% pentru genul subreprezentat până în 2026, România pare să transmită că nu are încredere în relevanța acestui echilibru. Și totuși, toate datele, studiile și bunele practici internaționale demonstrează contrariul: echipele mixte decid mai bine, gândesc mai larg, navighează mai eficient în incertitudine. Nu e ideologie. E management performant.
„Egalitatea de gen este un principiu fundamental al Uniunii Europene, dar nu este încă o realitate. Vom avea egalitate de gen la toate nivelurile de conducere – încă o premieră.”
— Ursula von der Leyen, Președinta Comisiei Europene
Când diversitatea devine vector de performanță
Știu din propria mea experiență cât de greu se cucerește un loc la masa deciziilor. Dar știu și cât de mult se schimbă dinamica atunci când masa aceea devine mai diversă. Am văzut-o în companii, în proiecte, în structuri de dialog. Și tocmai de aceea, consider această modificare nu doar o eroare legislativă, ci o alegere riscantă pentru viitorul nostru economic și social.
„Femeile sunt forțe ale schimbării. Atunci când ne ridicăm unele pe altele, nu există limită prea mare pe care să nu o depășim.”
— Roberta Metsola, Președinta Parlamentului European
România are nevoie de o viziune clară
CONAF nu va rămâne tăcut. Solicităm revenirea la forma anterioară a articolului modificat și, mai ales, implicarea activă a societății civile în definirea politicilor publice de guvernanță. Nu din orgoliu, ci din respect pentru ce putem deveni împreună.
Reprezentarea echitabilă nu este o favoare acordată femeilor. Este o investiție în inteligența colectivă a unei societăți care vrea să fie competitivă. Este un test de maturitate instituțională. Și este, în cele din urmă, dovada că știm să construim nu doar legi, ci și viitor.
