Și, oricât de mare ar fi acest clișeu, îl resimțim cu toții. Astăzi, informația nu mai este doar conținut. În cazul meu, nu mai este doar o știre într-un jurnal. Din pandemie încoace am simțit clar cum informația a devenit infrastructură, la fel cum e cu drumurile, energia. Iar odată cu războiul din Ucraina, un lucru a devenit cert: informația este și armă.
De ce spun asta? Pentru că nu mai este o noutate că o știre falsă poate afecta țări, populații sau chiar decizii economice. Poate produce fluctuații în nivelul de încredere al investitorilor. Poate distorsiona percepția publică asupra unor oameni sau domenii întregi.
În Uniunea Europeană, peste 80% dintre cetățeni cred că dezinformarea amenință democrația. Mai mult de jumătate dintre europeni spun că sunt expuși în mod regulat la conținut manipulator, conform Comisiei Europene. În România, situația nu este diferită. Peste 70% dintre români cred că sunt expuși, într-o măsură mai mare sau mai mică, la știri false, mai ales în mediul online. Și poate cel mai îngrijorător lucru: dintre cei expuși, doar 12% verifică informațiile înainte să le creadă sau să le distribuie. Un procent mult sub media europeană. Primul pas este conștientizarea. Fake news nu este o problemă „a altora”. Ne privește pe fiecare dintre noi. Mesaje virale fără sursă. Clipuri generate cu AI pentru a provoca emoție. Deepfake-uri care arată real, dar nu sunt. Problema nu este doar existența lor, ci că ajung în conversația publică. Influențează decizii sociale sau erodează încrederea în instituții. Trăim într-o economie care funcționează pe încredere. Contractele, investițiile, consumul, toate au nevoie de un minim de realitate. Când acest fundament se dezechilibrează, reacțiile nu mai sunt raționale. Din acest motiv cred că dezinformarea nu este doar o problemă a noastră, media.
Este o problemă economică sau una socială. Una de siguranță națională.
Sunt invocate frecvent soluțiile legislative și tehnologice, necesare chiar. La nivel european exista un act legislativ privind serviciile digitale impune platformelor mecanisme de control al răspândirii dezinformării și al conținutului dăunător, care funcționează sub amenințarea unor amenzi care pot ajunge până la 6% din cifra de afaceri globală. Codul de bune practici privind dezinformarea, consolidat în 2022, a fost integrat ca instrument de conduită în acest cadru. Platforme mari, rețele de publicitate și organizații s-au angajat să demonetizeze conținutul manipulator, să crească transparența publicității politice și să ofere utilizatorilor instrumente pentru raportarea conținutului fals. În unele state membre se discută inclusiv interzicerea distribuirii de deepfake-uri. Dar legislația nu este suficientă, pe termen lung, soluția este educația, chiar una media în școli și responsabilitate individuală.
Nu putem construi o societate imună la fake news, mai ales peste noapte. Dar putem construi, pas cu pas, un ecosistem în care informația verificată devine regulă standard.
