1. România traversează o perioadă cu multiple presiuni economice – inflație, deficit, volatilitate regională. Care sunt riscurile reale pe care le vedeți pe termen mediu și care sunt adesea subestimate în discursul public?
Provocările României în această perioadă trebuie privite din perspectiva mai largă a implicațiilor unor schimbări la nivelul ordinii globale. Riscuri au fost dintotdeauna, însă economia mondială traversează acum o etapă de volatilitate.
Fragmentarea înlocuiește globalizarea, iar eforturile de securitate militară primează în fața celor de dezvoltare economică. Este limpede că umanitatea se confruntă, pe termen lung, cu vulnerabilități diverse, de ordin climatic, tehnologic sau demografic.
România se remarcă, în acest cadru general, și prin alte coordonate “problematice”, precum acumularea de deficite macroeconomice. Problema deficitelor gemene este persistentă, dar în atenuare după derapajul din 2024, atunci când deficitul bugetar a crescut la 9,3% din PIB, iar deficitul de cont curent s-a adâncit la 8,2% din PIB. Însă, prin măsurile fiscal-bugetare din ultimele luni, suntem pe direcția bună.
Pe lângă aceste dezechilibre macroeconomice, România traversează și o perioadă cu inflație ridicată, estimată la aproximativ 10% în trimestrul II al acestui an. Însă această inflație are un caracter temporar și se va atenua vizibil în lunile de vară, până spre o rată anuală de 4% în decembrie 2026. Principalul factor care a condus la saltul inflației este reprezentat de măsurile fiscal-administrative, ale căror presiuni inflaționiste se vor disipa începând cu luna iulie, în timp ce deficitul de cerere se adâncește alert.
Există riscul ca această perioadă solicitantă, de restabilire a echilibrelor economice și temperare a presiunilor inflaționiste, să fie mai greu acceptată în societate. În acest sens, rolul autorităților, suplimentar adoptării măsurilor necesare, este de a comunica adecvat nu doar deciziile, ci și balanța costurilor și a beneficiilor. Uneori, traversarea unor etape complicate reclamă o doză de încredere economică și optimism.
România, ca de altfel întreaga Europă, trebuie să găsească resorturi pentru acoperirea decalajelor de competitivitate. Suntem o economie deschisă, cu multiple avantaje, iar simplificarea reglementărilor pentru mediul de afaceri și investițiile majore, inclusiv cele în digitalizare, cuplate cu accesarea maximală a fondurilor europene disponibile, pot fi direcții de redresare economică și de creștere a competitivității.
Trebuie să evităm riscul de a rămâne blocați, pentru o perioadă mai lungă, într-o zonă de stagnare a economiei, care ar periclita inclusiv sustenabilitatea finanțelor publice.
2. Din perspectiva Băncii Naționale, ce înseamnă astăzi stabilitatea economică: un obiectiv tehnic sau o condiție de securitate națională?
Obiectivul fundamental al Băncii Naționale a României este asigurarea și menținerea stabilității prețurilor, ca premisă indispensabilă pentru un cadru predictibil al deciziilor economice. Și tot în acest scop, ne asigurăm ca sistemul financiar-bancar să aibă un nivel adecvat de capitalizare și lichiditate și o capacitate reală de absorbție a șocurilor.
Însă stabilitatea economică trebuie susținută și de un mix coerent de politici, în care conduita politicii monetare este însoțită de o politică fiscal-bugetară prudentă și predictibilă, care să ofere încredere în finanțele publice. Din păcate, acum, România decontează efectele unei politici fiscal-bugetare expansioniste, ale persistenței deficitelor nesustenabile, și ale unor măsuri aflate pe contrasensul responsabilității economice. Iar asta se vede din tabloul macroeconomic, dar și din sentimentul de încredere – al populației, al mediului de afaceri, al investitorilor instituționali.
Ceea ce face BNR în acest sens este să sprijine activ întărirea capacității pentru politici economice sănătoase. Colaborările punctuale și transferul de know-how către alte autorități sunt contribuții active la fundamentarea politicilor publice.
Totodată, deosebit de importantă este educația financiară. La programele noastre de educație financiară, avem participări în creștere de la an la an. În 2024, activitățile de educație financiară ale BNR au reunit aproape 120 de mii de participanți, în 2025 numărul a crescut la 135.000, iar pentru acest an ambițiile noastre sunt și mai mari.
În plus, am inițiat, la începutul mandatului, proiectul Economic@BNR, o platformă de cercetare și educație economică în cadrul Băncii Naționale a României, pentru a aduce în atenție evoluții relevante ale României și ale politicilor europene și internaționale.
În prezent, dezvoltarea unei viziuni privind securitatea economică a României trebuie să ia în considerare obiective cheie precum stabilitatea economică și financiară.
Funcționarea sănătoasă a economiei a reprezentat, dintotdeauna, unul dintre pilonii centrali ai stabilității și bunăstării societății în ansamblu. Iar dincolo de avantajul unei societăți prospere, este important să reținem că securitatea și stabilitatea socială acționează și ca un veritabil magnet pentru investiții și pentru dezvoltarea economiei.
3. Educația economică este una dintre temele pe care le-ați susținut constant. De ce credeți că România a amânat atât de mult această temă și care sunt consecințele?
Educația economică se identifică, de fapt, cu parcursul meu profesional, de peste 25 de ani în plan academic și științific, unul centrat pe domenii cheie în sfera politicilor economice. Și am susținut constant necesitatea unei educații economice de calitate.
Timp de 10 ani am fost Consilier Prezidențial pe probleme economice. În toată acea perioadă, am susținut promovarea educației financiare ca prioritate națională și m-am implicat activ în inițiative cu potențial de a contribui, pe termen mediu și lung, la o îmbunătățire semnificativă a situației de ansamblu.
Am sprijinit, încă din faza de proiect, Strategia Națională de Educație Financiară. Acum, în calitate de Viceguvernator al băncii centrale, coordonez direcția de profil din cadrul BNR. Urmărirea obiectivelor acestei strategii înseamnă, pentru noi, educație de calitate și valorificarea tuturor oportunităților de a transmite mesajele noastre, prin educație economică și financiară de calitate, către un public cât mai larg.
În România, o discuție serioasă, în planul politicilor publice, despre educația financiară a apărut destul de târziu. Explicația ține și de cultura economică existentă, dar și de faptul că au predominat mult timp idei economice favorabile mai degrabă intervenționismului decât economiei libere.
Proiecte, inițiative, programe, au existat mereu, sub diferite forme. Însă ceea ce a lipsit cu adevărat a fost cadrul formal amplu și organizat, bazat pe bune practici și pe parteneriat, așa cum este astăzi Strategia Națională de Educație Financiară.
De ce a durat atât de mult până să avem o astfel de strategie? Poate pentru că procesul în sine a fost unul complex. Sau poate că a fost nevoie de traversarea unor crize ca subiectul să devină prioritar pe fondul persistenței unor decalaje față de alte state și al implicațiilor asupra rezilienței financiare. Însă, dincolo de cifrele și sondajele care arată poziționarea defavorabilă a României pe harta educației financiare în Europa și în lume, adevărata problemă rezidă în vulnerabilitatea populației.
Dependența economică și socială, populismul, deresponsabilizarea față de binele generațiilor viitoare, toate acestea vin grefate și pe lipsa unei înțelegeri adecvate a finanțelor și a economiei de piață. De aceea consider că este de datoria noastră, a tuturor – pentru că educația se face și acasă, și la școală, și prin mass-media – să depunem acum cât mai multe eforturi pentru schimbarea în bine a societății noastre.
4. Antreprenorialul românesc este adesea energic, dar vulnerabil. Care sunt principalele greșeli de percepție pe care mediul de afaceri le are în raport cu politicile monetare și financiare?
Mediul de afaceri are nevoie de încredere în instituții și de predictibilitate pentru a-și concepe corect și viabil planurile de investiții și orizontul de valorificare a acestora.
În prezent, implicațiile majore ale tensiunilor geopolitice vizează direct comunitatea antreprenorială, forțând identificarea de soluții inovative și competitive în planul afacerilor. Totodată, integrarea tehnologiilor emergente și a inteligenței artificiale remodelează procesele de lucru și modul în care este creată valoare în economie.
Noile condiții de afaceri sunt, de cele mai multe ori, corect percepute de către mediul antreprenorial, iar resursele tehnologice moderne aduc deja un aport substanțial la creșterea competitivității. Dar persistă încă o raportare oarecum eronată la modul în care funcționează unele politici publice.
Politicile monetare și financiare, prin obiectivul de asigurare a stabilității prețurilor și a sistemului financiar, sprijină procesul de transformare economică și întăresc reziliența economiei în fața riscurilor. Cea mai importantă diferență de percepție apare, de regulă, din neconcordanța dintre orizontul în care deciziile de politică își produc efectele și așteptările privind rapiditatea materializării acestor efecte.
Politicile monetare și financiare vizează mai degrabă efecte cumulate pe termen mediu și lung asupra unui întreg tablou macroeconomic. Impactul deciziilor nu se propagă imediat în economie, ci mai degrabă asemenea undelor pe suprafața unei ape, gradual și persistent. Astfel că, prin distorsionarea percepției, decizii de politică monetară și financiară ajung să fie ”judecate” din perspectiva impactului imediat deși, de fapt, ele urmăresc un orizont de timp mult mai extins, cu arie de influență largă.
O altă percepție distorsionată este, din punctul meu de vedere, aceea că politicile monetare și financiare au capacitatea să asigure mecanic, prin ele însele și fără un aport din partea actorilor economici, stabilitatea prețurilor și cea financiară.
De exemplu, într-un articol publicat recent – @EducațieFinanciară: Prețul banilor nu este rata dobânzii, am explicat de ce obiectivul asigurării „stabilității prețurilor” nu înseamnă că BNR este gardianul a mii și mii de prețuri, ci doar că protejează un bun public esențial – puterea de cumpărare a banilor. Iar în privința stabilității financiare, mesajul meu, transmis constant, este că reziliența sistemului financiar și capacitatea acestuia de a-și exercita funcția de intermediere financiară sunt esențiale atât pentru dezvoltarea economică, cât și pentru consolidarea încrederii în moneda națională.
Pot exista, bineînțeles, și alte subiecte de abordat din perspectiva percepțiilor, însă ideea centrală este aceea că, pentru a înțelege corect aspectele ce țin de politicile monetare și financiare, este necesară o minimă însușire a conceptelor economice.
În acest sens, accesul comunității antreprenoriale la informații economice are un rol cheie, și de aici au luat naștere inițiative precum Forumul educației financiare, BNR-EconomicHub, Antreprenoriat de TOP, sau Economic@BNR.
5. Parteneriatul dintre CONAF și BNR pe zona de educație economică transmite un semnal important. Ce valoare aduce, din punctul dumneavoastră de vedere, colaborarea dintre o instituție fundamentală a statului și cea mai relevantă organizație patronală a antreprenoriatului feminin?
Preocuparea constantă a BNR de a se conecta la mediul antreprenorial autohton depășește granițele raportărilor statistice, trecând, poate mai vizibil de ceva vreme, în registrul colaborării și parteneriatelor.
În domeniul educației financiare, experiența noastră a dovedit că o cooperare de succes reprezintă mai mult decât o modalitate eficientă de a direcționa mai bine și către un grup mult mai extins de beneficiari activități și resurse educaționale specifice.
Parteneriatele cu organizații reprezentative ale mediului de afaceri sunt benefice din perspectiva unor obiective cu caracter social și profesional. Pentru noi, ca bancă centrală, acest aspect este important pentru calitatea și eficiența mesajelor noastre.
Am apreciat dintotdeauna creativitatea și forța mobilizatoare a femeilor în zona de business, potențialul lor antreprenorial, hotărârea cu care s-au implicat în susținerea unei economii dinamice, competitive și inovatoare, în care o mai bună integrare a perspectivei egalității de gen este generatoare de beneficii semnificative.
De aceea, m-a bucurat inițiativa CONAF de a se adresa BNR pentru o contribuție comună la creșterea nivelului de educație economico-financiară în România, și salut faptul că, deja, acest parteneriat produce rezultate apreciate.
Companiile subcapitalizate, disciplina la plată în economie, alături de gradul redus de intermediere financiară, continuă să reprezinte vulnerabilități structurale, afectând economia reală și potențialul de dezvoltare prin investiții, inovare, tehnologie.
Măsurile adoptate anul trecut vor corecta, într-o oarecare măsură, parte din aceste deficiențe structurale. Însă unele aspecte, precum reducerea economiei informale, facilitarea accesului la finanțare, ori creșterea numărului de companii bancabile, nu țin doar de existența unor noi reguli, ci și de modul în care acestea sunt aplicate.
Altfel spus, vizează și nivelul de educație economică și financiară, acele minime cunoștințe, competențe, atitudini și comportamente necesare unor decizii financiare judicioase. Colaborările în derularea unor proiecte precum Antreprenoriat de TOP, proiect al BNR, sau Maratonul pentru educație antreprenorială, proiect al CONAF, oferă o perspectivă mult mai generoasă în conturarea unor asemenea obiective.
6. Cum poate fi construit un limbaj comun între decidenții macroeconomici și antreprenori, astfel încât politicile să fie înțelese, nu doar aplicate mecanic?
Nu doar băncile centrale, ci în general, toate autoritățile au obligația să transmită clar informațiile privind deciziile adoptate, implementarea lor, resursele și mecanismele de propagare în economie. Există exemple de bune practici, cum sunt cele de la Banca Centrală Europeană, care pot fi preluate și adaptate specificului național, iar în acest sens, BNR își revizuiește periodic strategia și instrumentele de comunicare.
Pentru băncile centrale, îndeplinirea obiectivului principal privind stabilitatea prețurilor depinde hotărâtor de ancorarea așteptărilor inflaționiste și de nivelul de încredere al agenților economici în acțiunile băncii centrale. Eficiența cu care ghidăm inflația către intervalul țintei este influențată și de modul în care ne raportăm la aceste aspecte, de calitatea comunicării cu mediul de afaceri și cu publicul în general.
Preocuparea de a construi un limbaj comun și de a consolida comunicarea are la bază nevoia ca mediul de afaceri să integreze coerent, în strategiile de business, informațiile ce stau la baza deciziilor de politică monetară. Iar în ceea ce privește banca centrală, este important să aplicăm eficient instrumentele monetare.
Comunicarea cu publicul larg reprezintă o provocare mai mare decât cea cu audiențe specializate, deoarece informația este interpretată printr-un filtru perceptiv mai puțin ancorat în repere economice. Există riscul, de exemplu, ca anumite anunțuri ale băncii centrale, mai ales în perioade de volatilitate, incertitudine sau șocuri majore, să fie înțelese în mod distorsionat și să direcționeze greșit anticipațiile, în special în rândul celor fără o bază minimă de cunoștințe economice.
7. Care este rolul leadershipului responsabil într-o economie în care deciziile pe termen scurt sunt adesea preferate celor sustenabile pe termen lung?
Leadershipul responsabil reprezintă mai mult decât o abordare managerială, el constituie principalul motor al progresului social și economic.
Personal, apreciez modul în care austriacul Joseph Schumpeter detaliază conceptul de leadership prin raportare la capacitatea de a genera proactiv schimbări evolutive. Cercetările asupra conceptului de ”distrugere creatoare”, promovat de Schumpeter, au adus anul trecut premiul Nobel pentru Economie echipei Joel Mokyr, Philippe Aghion și Peter Howitt, pentru explicarea creșterii economice bazate pe inovare.
În esență, ”distrugerea creatoare” este despre modul în care noi idei, noi tehnologii, noi produse, noi modele de business sau de guvernare se nasc dintr-o viziune și sunt apoi puse în practică, înlocuind instrumentele sau sistemele uzuale.
Ultimii ani au adus o presiune în creștere pentru rezultate certe și imediate. Crizele multiple și suprapuse au generat incertitudini semnificative. Acum, într-un context în care reuniunea de la Davos, din luna ianuarie, a arătat că ordinea globală intră într-o nouă etapă, tensiunile geopolitice continuă să amplifice riscurile economice.
Competiția pentru noi piețe de desfacere nu mai are ca miză doar dezvoltarea prin internaționalizarea afacerilor, ci și alternativele privind accesul la materii prime esențiale. Iar integrarea avansului tehnologic, care modifică inevitabil modelele tradiționale de guvernanță și de afaceri, înseamnă nu doar beneficii (asupra eficienței, productivității, profitabilității, etc.), ci și efecte disruptive asupra unor întregi industrii.
Pentru România, modelul creșterii economice bazat pe stimularea consumului și-a atins limitele. Iar accentuarea fazei descendente a ciclului economic în anul 2025, alături de prefigurarea unei noi hărți economice a lumii, creează acum un context ideal pentru ”distrugerea creatoare” a lui Schumpeter.
Astfel că, în esență, rolul liderilor responsabili, indiferent dacă ne referim la decidenții politici sau la mediul de business, este acela de a asigura și menține un echilibru între viziunea strategică și acțiunile imediate. Iar un astfel de obiectiv poate fi atins prin calibrarea și recalibrarea asumată a priorităților, stimularea performanței și a inovării, responsabilizare și un management adecvat al tranziției către ”nou”.
Lipsa unui leadership responsabil reprezintă cea mai mare amenințare la adresa creșterii pe măsura potențialului. Implicațiile sunt oarecum diferite pentru decidenții politici, pentru că și ”profitul” se cuantifică și se obține în mod diferit – element definitoriu, de altfel, pentru capcana populismului.
Însă, în materie de leadership responsabil, elementul comun va rămâne întotdeauna același: capacitatea de a inspira, de a mobiliza, de a transforma provocări curente în oportunități care trec testul timpului și care sunt valorificate.
Pentru a ieși din zona discuțiilor conceptuale, am să închei cu câteva exemple concrete de leadership politic responsabil: aderarea la Uniunea Europeană, NATO, OCDE și, în perspectivă, Zona Euro. Sau, într-un alt registru și mai apropiat de zona de inovare: Regulamentul european privind Inteligența Artificială, noul instrument financiar Security Action for Europe (SAFE) sau, în perspectivă, Euro digital.
8. Dacă ar fi să formulați un singur principiu economic pe care România ar trebui să îl respecte consecvent în următorii ani, care ar fi acela?
Cel mai important principiu economic pe care România trebuie să-l respecte acum și în viitor, cu simț de răspundere în următorii ani, este sustenabilitatea financiară.
Pe cât de evident este, pe atât de complicat și greu de respectat pare. Spun ”pare” întrucât ține de conștientizarea la nivelul societății, inclusiv a mediului economic, a importanței acestui demers, ceea ce necesită o mentalitate matură. Este un mod de gândire care trebuie să lase în urmă oportunismul și soluțiile pe termen scurt, și să fie axat pe sustenabilitate și termen lung.
La nivel global, creșterea datoriei publice a redevenit problematică, mai ales în contextul schimbărilor profunde pe care le traversăm. Iar creșterea îndatorării ajunge să coste scump și impune corecții dureroase. Nicio economie nu poate crește sănătos pe seama deficitelor severe, care maschează performanțele și amână costurile.
România se confruntă cu o accelerare recentă a creșterii datoriei, care a depășit 60%, pe seama unei înclinații a politicii fiscale către stimularea consumului. Astfel, după circa două decenii de progrese evidente în planul convergenței reale, măsurată prin PIB per capita, se impun măsuri ferme de ajustare consecventă a dezechilibrelor macroeconomice și recâștigarea rezilienței economice. Este un principiu care trebuie să fie înțeles pe deplin de întregul mediu economic din România, dar nu numai.
Orice ajustare bugetară de anvergură înseamnă costuri în planul creșterii economice. Astfel, în anul 2025, era de așteptat ca ritmul creșterii economice să încetinească. Iar bugetul pentru anul 2026 este un test de maturitate economică. Însă reformele și ajustările gestionate echilibrat și responsabil vor consolida încrederea investitorilor și a piețelor financiare, iar economia va putea reveni pe baze mai sănătoase.
Vom publica în curând, sub sigla Economic@BNR, un studiu amplu dedicat evaluării sustenabilității financiare a României. Am abordat aspecte legate de evoluțiile fiscal-bugetare, dinamica dezechilibrelor sociale, disciplina financiară, sistemul financiar-bancar, dezechilibrele externe. În baza concluziilor, am formulat unele recomandări de politică economică. Lucrarea va contribui la consolidarea cadrului amplu de informare destinat deopotrivă publicului larg și de specialitate, cât și decidenților.
Analizele re-evaluează încadrarea României în matricea criteriilor de convergență cu zona euro, și sunt esențiale în fundamentarea unor politici economice sănătoase.
Consider că este benefic ca România să revină, treptat, la indicatorii de convergență nominală prevăzuți de criteriile Maastricht. În această perspectivă, de dorit una cât mai apropiată, aderarea României la zona euro reprezintă un obiectiv esențial, care poate fi asimilat, în manieră strategică, într-un nou proiect de țară.
