Roxana Mînzatu, vicepreședinte executiv al Comisiei Europene

1. În calitate de vicepreședinte executiv al Comisiei Europene responsabilă cu drepturi sociale, competențe, locuri de muncă de calitate și pregătirea pentru situații de urgență, care sunt principalele inițiative pe care le promovați pentru a îmbunătăți accesul la educație și formare în UE și cum vă asigurați că forța de muncă europeană dispune de competențele necesare pentru noile realități economice, menținând, în același timp, un echilibru între inovare și siguranța locului de muncă?

E clar că avem nevoie de o abordare nouă, mai curajoasa, mai agilă pentru a gestiona ceea ce pare a fi o problemă europeană, nu locală sau națională: deficitul de competențe, de pregătire raportat la ceea ce piața muncii necesită, dar și raportat la provocările sociale cărora cetățenii trebuie să le facă față.

Avem, la nivel european, sisteme excelente de educație și formare, dar acestea trebuie adaptate pentru a ne asigura că forța de muncă ține pasul cu transformările industriale actuale, care sunt profunde, rapide, disruptive.

Or, realitatea e că aproape patru din cinci IMM-uri din UE raportează dificultăți în a găsi personal cu competențe adecvate. Jumătate din adulți nu au competențe digitale de bază. Mai puțin de 40% dintre adulți sunt implicați în activități de învățare sau formare pe tot parcursul vieții. Unul din patru tineri de 15 ani nu atinge minim acceptabil în citire și științe, iar unul din trei tineri de 15 ani nu atinge minim acceptabil în matematică.

Ne tăiem singuri propriile aripi! 

Trebuie să inversăm aceste tendințe și pentru a reuși ne trebuie măsuri decisive astăzi. 

Acesta este motivul pentru care, în 5 martie, ca parte a primelor 100 de zile din mandat, Comisia Europeană lansează Uniunea Competențelor. Este un document strategic prin care vom propune intervenția în patru direcții-cheie:

1. Îmbunătățirea competențelor de bază – și aici ne vom referi inclusiv la alfabetizarea digitală și competențe civice. Măsurile vor viza și adulții, nu doar elevii / sistemul educațional.
2. Recalificarea și specializarea lucrătorilor – formarea la locul de muncă, formarea celor care sunt activi sau în căutarea unui loc de muncă.
3. Îmbunătățirea recunoașterii diplomelor și competențelor în interiorul Uniunii Europene.
4. Atragerea talentelor și a profesioniștilor care sunt necesari dezvoltării Uniunii din afara granițelor acesteia. 

Vizăm și măsuri orizontale:

În primul rând, crearea unor instrumente europene privind anticiparea nevoilor de competențe și interoperabilitatea bazelor de date naționale privind nevoia de competențe. Datele sunt cheie. Ele pot fi utilizate pentru a fundamenta politici naționale și europene pentru reducerea deficitului de competențe.

În al doilea rând, crearea unui mecanism european agil de guvernanță a Uniunii Competențelor, desigur, respectând limitele legale impuse prin Tratate, care va integra decidenții în educație și autoritățile publice, partenerii sociali, mediul de afaceri.

2. România nu dispune în prezent de un mecanism recurent de monitorizare a deficitului de competențe. Ce soluții viabile ar putea fi puse în aplicare pentru a urmări cerințele pieței muncii în timp real și pentru a dezvolta strategii proactive de formare profesională?

Aceasta nu este doar o problemă pentru România. Toate țările UE au nevoie de date relevante și de o planificare mai inteligentă pentru a identifica ce competențe sunt necesare și ce competențe lipsesc – nu numai în prezent, ci și în viitor. Acesta este motivul pentru care, în cadrul Uniunii Competențelor, vom înființa un Observator european al competențelor. Acest observator va reuni, în timp real, date de la multiple surse și agenții, inclusiv tendințe privind locurile de muncă vacante, rapoarte privind piața muncii și feedback din partea întreprinderilor și a furnizorilor de servicii de formare. Am convingerea că acest lucru va ajuta cu adevărat România și toate celelalte state membre să ia decizii mai bune în ceea ce privește educația, formarea și planificarea forței de muncă.

3. Femeile sunt încă subreprezentate în domeniile STIM (știință, tehnologie, inginerie, probleme), ceea ce limitează accesul la oportunități economice și la inovare. Ce inițiative europene ar putea contribui la creșterea participării femeilor în aceste domenii și cum poate România să adopte aceste modele?

Aceasta este o problemă care mă preocupă în mod deosebit. Imaginea de ansamblu arată că un număr mai mare de femei decât de bărbați au absolvit învățământul superior. Cu toate acestea, în domeniile STIM există aproape de două ori mai mulți bărbați decât femei. Acest lucru are un impact puternic asupra segregării de gen pe piața forței de muncă și limitează potențialul nostru de inovare. Pentru a aborda acest aspect, pe lângă Uniunea competențelor, prezentăm un Plan de acțiune pentru educația STIM. Este vorba despre creșterea numărului total de absolvenți STIM, nu doar de femei. Deoarece aceste domenii sunt esențiale pentru stimularea inovării și nu producem suficienți absolvenți STIM în comparație cu concurenții noștri de la nivel mondial. De asemenea, am stabilit obiective specifice pentru a crește ponderea femeilor în domeniile STIM. Obiectivul nostru este de a crește ponderea studentelor în domeniile STIM la nivel universitar de la 30 la 40% până în 2030. Este un obiectiv ambițios, dar unul pe care suntem hotărâți să îl urmărim și să îl îndeplinim.