Anamaria Stancu
În România, digitalizarea este un subiect omniprezent în discursurile politice, strategii naționale și conferințe de specialitate. Vorbim despre transformare digitală, despre inteligență artificială și despre economia viitorului bazată pe tehnologie. Cu toate acestea, atunci când trebuie să trecem de la cuvinte la fapte, trenul viitorului pare să fi rămas blocat în stație. România continuă să ocupe ultimul loc în Uniunea Europeană în ceea ce privește indicele de digitalizare, conform ultimului raport DESI (Digital Economy and Society Index).
De la discurs la realitate: decalajul digital
În teorie, România recunoaște importanța digitalizării. Guvernele succesive au promis modernizarea serviciilor publice, dezvoltarea infrastructurii digitale și sprijinirea companiilor în procesul de transformare digitală. Cu toate acestea, realitatea este cu totul alta. Administrația publică încă funcționează pe hârtie, iar instituțiile sunt reticente în adoptarea tehnologiilor care ar putea simplifica birocrația și ar eficientiza serviciile pentru cetățeni. În prezent ne chinuim, cu o mare rezistență din partea funcționarilor publici, să punem în practică obligativitatea de certificate de competențe digitale de bază.
Lipsa unei viziuni coerente și a unei implementări eficiente a strategiilor digitale se reflectă în întârzierea proiectelor esențiale, precum digitalizarea sistemului de sănătate sau a educației. De exemplu, fondurile pentru digitalizarea școlilor sunt acordate pentru hardware și instruire separate, fără a avea o logică integrate de a folosi hardware-ul achiziționat. Această incapacitate de adaptare subliniază o realitate dureroasă: digitalizarea României rămâne în urmă nu din lipsă de resurse, ci din lipsă de voință și coordonare.
Femeile în tehnologie: un potențial nevalorificat
Un alt aspect esențial al transformării digitale este participarea femeilor în domeniul tehnologiei. Deși România are un procent relativ mare de femei absolvente în științe, tehnologie, inginerie și matematică (STEM) comparativ cu alte țări europene, această reprezentare nu se regăsește și în pozițiile de leadership din companiile de tehnologie. Discriminarea, stereotipurile și lipsa programelor de sprijin pentru femeile care doresc să urmeze cariere în IT contribuie la o subreprezentare în industrie. O digitalizare incluzivă ar trebui să pună accent pe reducerea acestor inegalități și pe promovarea diversității.
Educația digitală: cheia viitorului
O țară cu o digitalizare slabă nu poate avansa fără o educație digitală solidă. Tinerii trebuie pregătiți pentru meseriile viitorului, însă programele școlare din România rămân în mare parte ancorate în trecut. Predarea competențelor digitale este fragmentată și inegală, iar profesorii nu sunt suficient formați pentru a integra tehnologia în procesul educațional. Deși în cadrul PNRR s-au făcut numeroase achiziții de hardware, acestea au fost realizate fie la întâmplare, fie în baza a ce doreau consultanții să vândă. Astfel vor rămâne în mare parte nefolosite în școli, încuiate, la fel ca și laboratoarele de informatică și TIC unde elevii nu au voie să intre de frică să nu strice ceva. Noi, la RoboHub, facem cursuri pentru copii, profesori și părinți, însă un ONG nu poate suplini, și nici nu ar trebui, activitatea și responsabilitatea statului.
Inteligența artificială: provocări și responsabilități etice
Pe lângă digitalizare, inteligența artificială (IA) devine un factor esențial al viitorului economic și social. România nu trebuie doar să adopte tehnologiile emergente, ci și să se pregătească pentru provocările pe care le aduce IA. Acestea includ aspecte legate de etică, confidențialitatea datelor și impactul asupra pieței muncii. Este esențial ca societatea, și nu doar sectorul tehnologic, să fie educată cu privire la responsabilitățile etice ale utilizării inteligenței artificiale. Guvernele, companiile și instituțiile de învățământ trebuie să colaboreze pentru a dezvolta politici care să garanteze utilizarea echitabilă și transparentă a IA. În acest moment, în afara ghidului cu privire la Deep Fake elaborate de DNSC, nu există un program strategic de educație cu privire la aspectele etice ale noilor tehnologii pentru populație în general.
Pentru ca trenul viitorului să plece din stație, România trebuie să-și asume un angajament real față de transformarea digitală. Aceasta înseamnă nu doar investiții în infrastructură, ci și reforme profunde în educație, sprijinirea participării femeilor în tehnologie și o implementare eficientă a strategiilor digitale. În plus, pregătirea pentru era inteligenței artificiale trebuie să fie o prioritate nu doar din punct de vedere tehnologic, ci și etic. Altfel, vom rămâne spectatori la revoluția digitală, în timp ce alte state europene accelerează spre viitor.
