Anca Damour, Vicepreședinte CONAF, CEO & Partner DCraig Real Estate, Executive Board Member ELI Parks
1. Cum evaluați rolul IMM-urilor românești în lanțul logistic modern și ce provocări întâmpină antreprenorii locali care vor să lucreze cu jucători globali?
IMM-urile sunt infrastructura invizibilă care ține economia în mișcare. Reprezintă aproape toate companiile din România și, conform rapoartelor Comisiei Europene și OECD, generează peste jumătate din PIB și cea mai mare parte a locurilor de muncă din sectorul privat. În lanțul logistic modern, ele aduc viteză, creativitate și o capacitate rară de adaptare.
În ELI Parks vedem asta zilnic: multe IMM-uri folosesc spații modulare pentru distribuție sau proiecte-pilot, pe care apoi le scalează. Problema nu este intenția, ci obstacolele structurale: capitalizare redusă, finanțare scumpă, proceduri administrative greoaie și deficit de competențe în managementul creșterii – exact tiparele semnalate constant și de Banca Mondială în evaluările sale privind mediul de afaceri din România.
Pentru a intra în liga furnizorilor de infrastructură A-class, un antreprenor are nevoie de trei lucruri esențiale: standard tehnic solid, predictibilitate și parteneriate.
Cei mai mulți reușesc nu singuri, ci în asociere cu investitori sau dezvoltatori cu experiență. Astfel, își păstrează agilitatea, dar într-un cadru compatibil cu cerințele globale.
În logistica modernă nu câștigi doar prin ce construiești, ci prin cât de serios ești în execuție.
2. În contextul digitalizării și al tehnologiilor emergente, ce oportunități există pentru antreprenorii români fără infrastructură „clasică”?
Tehnologia a democratizat accesul la logistică. Astăzi, nu mai trebuie să deții infrastructură grea pentru a crea valoare. Poți construi software, servicii și inteligență operațională. World Economic Forum, în rapoartele despre viitorul lanțurilor de aprovizionare, arată foarte clar: avantajul competitiv se mută de la „asset-heavy” la „data-driven”.
Vedem câteva zone cu potențial real:
● Soluții digitale – WMS, IoT, optimizare transport, analiză de date care reduc costuri și cresc vizibilitatea în timp real.
● Energie și sustenabilitate – integrare fotovoltaică, eficiență energetică, monitorizare inteligentă a consumului, din ce în ce mai căutate pe fondul creșterii prețurilor la energie în UE.
● Automatizare accesibilă – robotică și AGV „as-a-service”, modele menționate deja de McKinsey ca fiind una dintre căile principale de creștere a productivității în logistică.
● Ecosisteme colaborative – parcuri logistice moderne ca spații de testare, unde start-up-urile pot valida și rafina produse direct în operațiuni reale.
Avantajul antreprenorului român este flexibilitatea. Nu concurezi cu giganți pe beton, ci pe inovație.
În România, tehnologia nu este doar un accelerator; este, de multe ori, o cale directă de a sări etape.
3. Ce principii de guvernanță și modele interne din DCraig Real Estate / ELI Parks pot fi replicate de companii mai mici pentru a accelera creșterea?
Scalabilitatea nu porneste de la capital, ci de la claritate și disciplină. Marile studii de guvernanță corporativă (inclusiv cele ale EBRD și IFC) arată același lucru: companiile care au procese clare de decizie și raportare gestionează mai bine atât creșterea, cât și criza.
În ELI Parks lucrăm după câteva principii simple, dar greu de înlocuit:
● Construim doar pentru cerere reală. Fiecare fază este validată înainte de a fi lansată; este un „stage-gate” pe care orice antreprenor îl poate adapta.
● Standardizare. Un „spec book” unic pentru toate proiectele reduce erorile, costurile și timpul de execuție.
● Guvernanță transparentă. Decizii bazate pe date, bugete clare, analiză de risc explicită.
● Echipe multidisciplinare. Integrăm perspectiva tehnică, financiară, comercială și juridică;
companiile mai mici pot face același lucru prin parteneriate și consultanți.
● Parteneriat autentic cu clientul. Proiectele se co-creează, nu se livrează unilateral.
● Responsabilitate față de comunitate. Ne uităm la impactul pe termen lung, nu doar la IRR pe termen scurt.
Aceste principii nu țin de dimensiunea companiei, ci de cultura ei.
Guvernanța bună nu este despre complexitate, ci despre consecvență.
4. Cum definiți succesul social al unui proiect logistic și aveți un exemplu concret?
Succesul social înseamnă să creezi valoare care ramâne, nu doar cash-flow pe termen scurt.
Un parc logistic reușit ar trebui să lase în urmă:
● infrastructură mai bună pentru zonă,
● locuri de muncă stabile și diversificate,
● companii mai competitive datorită costurilor operaționale optimizate,
● un impact de mediu gestionat responsabil.
Raportul OECD privind dezvoltarea regională subliniază că investițiile în infrastructură logistică pot genera efecte de antrenare importante – de la creșterea atractivității pentru alte business-uri la îmbunătățirea calității vieții prin conectivitate.
La ELI Parks am lucrat împreună cu autoritățile pentru drumuri de acces, utilități și soluții de mobilitate.
Rezultatul: zone care atrag noi investitii și mii de locuri de muncă la distanțe rezonabile de comunitățile rezidențiale.
Un proiect devine cu adevărat reușit atunci când comunitatea îl percepe ca pe un câștig, nu ca pe o intruziune.
5. Ce politici publice sunt esențiale pentru a elibera potențialul antreprenorial românesc, mai ales în zone non-metropolitane? Care ar fi prima măsură?
România are un potențial antreprenorial remarcabil, dar, așa cum arată și analizele Băncii Mondiale și ale Comisiei Europene, se lovește de un mix de infrastructură insuficientă, birocrație și acces dificil la finanțare.
Din perspectiva noastră, sunt cinci direcții esențiale:
1. Digitalizarea completă a autorizațiilor – un sistem național unic, transparent, cu termene ferme; predictibilitatea administrativă este menționată constant de investitori ca factor-cheie.
2. Investiții accelerate în infrastructura rutieră și feroviară – conectarea regiunilor productive la coridoarele majore, în linie cu recomandările privind rețelele TEN-T.
3. Finanțare accesibilă pentru IMM-uri industriale și logistice – garanții, dobânzi competitive, instrumente de tip blended finance.
4. Formare profesională modernă – programe duale și parteneriate cu mediul privat pentru meserii logistice și industriale.
5. Incentive pentru eficiența energetică și producția verde – aliniate cu Green Deal, dar adaptate specificului românesc.
Dacă ar fi o singură măsură prioritară, aș alege:
digitalizarea integrală a procesului de autorizare și conectare la utilități.
Motivul este simplu și pragmatic: timpul este cel mai scump capital. Când antreprenorii pot planifica pe baza unor termene clare și proceduri transparente, fluxurile de capital privat se mișcă imediat. Nu trebuie reinventată ambiția, ci deblocat cadrul în care ea poate fi pusă în practică.
România nu duce lipsă de energie antreprenorială. Are nevoie, în schimb, de un cadru care să permită viteza cu responsabilitate – iar aici, politica publică și mediul privat trebuie să joace în aceeași echipă.
