Ați fost numit recent în funcția de Viceguvernator al Băncii Naționale a României. Ne puteți spune câteva lucruri despre dumneavoastră, despre parcursul profesional de până în prezent și cum vă regăsiți în noua funcție?
Calitatea de membru în conducerea Băncii Naționale a României, în care am fost învestit de Parlament cu câteva luni în urmă, mă onorează și deschide pentru mine un nou capitol de angajament și responsabilitate în plan profesional și instituțional.
Parcursul meu profesional, de peste 25 de ani în plan academic și științific, centrat pe domenii definitorii în sfera politicilor economice, la care se adaugă funcțiile de demnitate publică exercitate – Consilier Prezidențial pe probleme economice în ultimii 10 ani, precum și prezența în spațiul public și decizional în sfera politicilor economice, sunt active pe care le voi investi, în anii următori, spre îndeplinirea exigențelor impuse de exercitarea funcției în conducerea Băncii Naționale a României.
Ca economist, împărtășesc convingeri de dreapta, deoarece dezvoltarea economică și prosperitatea sunt natural corelate cu economia de piață, libertatea economică și antreprenoriatul, competitivitatea și investițiile, într-un context de politici sănătoase.
În acest sens, misiunea unei bănci centrale este esențială, căci o monedă sănătoasă este baza unei economii sănătoase, iar stabilitatea financiară și stabilitatea prețurilor sunt condiții indispensabile pentru bunul mers al economiei.
Am încredere că, prin profesionalism și echilibru, vom găsi soluțiile optime în planul politicii monetare, acolo unde cuvintele de ordine sunt prudența și credibilitatea, iar BNR face deja o tradiție din promovarea acestor atuuri.
Care considerați că sunt principalele provocări cu care se confruntă economia României în această perioadă?
Privind în urmă la cele 3 decenii și jumătate de la căderea comunismului, consider că dezvoltarea României a cunoscut progrese majore, îndeosebi ca urmare a aderării la Uniunea Europeană. În 2014, de exemplu, România se situa nu mult peste jumătate (56%) din media UE în ceea ce privește convergența reală. Parcursul din ultimul deceniu a condus la atingerea unui nivel de convergență, ca PIB real la paritatea puterii de cumpărare, de 80% din media Uniunii. Acestea sunt rezultate certe, vizibile deopotrivă în statistici, dar și în viața de zi cu zi a românilor.
Ca niciodată până acum în istoria recentă, economia globală pare ajunsă la o răscruce de vânturi, în care pacea și securitatea reprezintă cea mai sensibilă ecuație pentru sistemele financiare și pentru fluxurile comerciale și de investiții ale economiilor lumii.
În privința tabloului economic național, ne confruntăm cu trei provocări esențiale: 1) problema consolidării fiscal-bugetare, date fiind derapajul deficitului bugetar în 2024 și contextul politic actual; 2) problema deficitelor externe care transcend deficitele gemene și devoalează cauzele structurale ale economiei noastre în sfera producției; 3) problema competitivității economice, afectată sever atât prin decizii discreționare interne, cât și prin unele direcții excesive ale angajamentelor de tranziție energetică.
În acest context, din perspectiva obiectivelor de stabilitate și reziliență, răspunsul la provocările existente necesită un mix coerent de politici macroeconomice. Condițiile-cheie vizează implementarea reformelor asumate și valorificarea tuturor fondurilor europene de care România beneficiază prin PNRR și nu numai.
Sunteți profesor universitar la Academia de Studii Economice din București, unde predați economie. Cum vedeți rolul educației economice în formarea viitorilor lideri?
Educația economică are o importanță majoră, aș spune chiar decisivă, în formarea și dezvoltarea oricărei persoane, nu doar a viitorilor lideri și decidenți. Diferența rezidă din faptul că, în cazul cetățenilor, o bună educație economică și financiară înseamnă decizii judicioase cu privire la bugetul personal sau investițiile familiei, în cazul liderilor și decidenților, calitatea deciziilor de politică economică afectează întreaga societate.
Sunt de părere că fără o minimă înțelegere a finanțelor și a economiei de piață, oamenii devin vulnerabili, dependenți economic și social, chiar manipulați pe calea insidioasă a extremismului, populismului sau promisiunilor fără acoperire financiară.
Educația economică și financiară înseamnă cetățeni bine informați, orientați către obiective realiste și alegeri responsabile, înseamnă antreprenoriat solid și competitiv, bună guvernare și politici economice sănătoase, axate pe sustenabilitate și disciplină financiară. În acest sens, așa cum menționam în unele mesaje, educația financiară este probabil cea mai sigură investiție din portofoliul de capital uman al unei națiuni.
Luând în considerare faptul că, vreme de 10 ani, am fost direct implicat în dialogul cu mediul de afaceri din România, am ajuns la concluzia că mediul antreprenorial este unul dintre cei mai puternici factori de modernizare a României.
Prin forța și hotărârea de care liderii de business au dat dovadă, în special în perioada de după aderarea europeană, economia României a căpătat voce și personalitate în plan regional, dar și european. Acest drum merită continuat cu și mai multă viziune de adaptare și inovare. În acest sens, creativitatea și forța femeilor de afaceri din România, așa cum ne arată proiectele CONAF, sunt vectori-cheie pentru ca mediul asociativ românesc să devină un partener consecvent și credibil.
Eu sunt de părere că, în ciuda crizelor suprapuse din ultimii ani, economia României a dobândit acea „masă critică antreprenorială” de neocolit, astfel încât deciziile de politică publică să treacă mai degrabă prin filtrul oportunităților de business pe termen lung, fără a fi subordonate discreționarismului politic sau populist pe termen scurt. Sunt convins că maturitatea mediului de afaceri românesc se va reflecta treptat, pe calea dialogului și a cooperării, și în calitatea așteptată a politicilor publice.
