Tatian Diaconu, antreprenor, real estate & urban regeneration
- Ați fost mereu un promotor al regenerării urbane cu sens, nu doar ca investiție, ci ca proces de refacere a legăturilor umane într-un oraș. Cum arată, din perspectiva dumneavoastră, un oraș „sănătos” din punct de vedere social și economic?
Orașele noastre s-au dezvoltat în ultimii 35 de ani în ritmul și viteza cu care s-a dezvoltat social și economic România. Sunt multiple elemente calitative care întăresc ideea de progres și mediu urban sănătos, în egală măsură vedem la tot pasul exemple care se încăpățânează să ne aducă aminte că puteam face mai bine, dar mai ales că pe viitor rămân multe de făcut. Orașele României prin administrațiile locale, dar și prin impactul și participarea directă a comunităților trebuie să surmonteze câteva tipuri de probleme cu impact în calitatea vieții comunităților.
MIGRAȚIA INTERREGIONALĂ creează o dublă problemă, o sărăcire demografică în anumite regiuni și o presiune urbanistică imediată pe regiunile magnet. Nu este vorba doar de cifre care arată într-un mod impersonal și sec faptul că anumite zone ale țării pierd oameni, este mai degrabă un fenomen cu impact devastator pe termen lung în ceea ce privește calitatea tuturor serviciilor comunitare. Migrația în masă înseamnă educație de slabă calitate, servicii medicale de slabă calitate, lipsa culturii, sportului etc. pentru toți cei care aleg să rămână. Orașele și regiunile ce reprezintă poli de atracție pentru acest fenomen de migrare sunt la rândul lor asaltate într-un timp foarte scurt pe fondul unei lipse în pregătirea anticipativă a infrastructurii generale și a infrastructurii sociale. În concluzie, lipsa viziunii strategice și planificării urbane pe termen mediu și lung ne face să fim în postura de veșnici întârziați și nemulțumiți de modul în care orașele noastre se dezvoltă. Orașele sănătoase sunt cele în care oamenii se simt bine. Sună simplu, dar este o abordare complexă de 360 de grade în care azi responsabilitatea nu mai poate fi pusă exclusiv pe umerii Administrațiilor.
2. Într-o epocă în care AI redefinește totul, de la economie la educație, cum putem păstra vie dimensiunea umană a orașelor și a relațiilor dintre oameni?
Responsabilitatea fericirii colective este un demers colectiv, care începe cu gesturile simple ale fiecărui individ: cultivarea unui climat de încredere în școala de lângă casă, în spitalul de peste drum, evitarea traversării orașului pentru „cel mai bun profesor”, folosirea mijloacelor de transport în comun, trierea deșeurilor, atenția la consumul responsabil de utilități etc, etc. ÎNCREDEREA rămâne un ingredient-cheie care nu poate fi furat, înlocuit sau alterat de evoluția tehnologică. Spiritul de apartenență, spiritul civic, implicarea activă în viața comunității, toate acestea nu sunt doar vorbe goale sau mesaje moralizatoare. Din păcate, atitudinea de tipul „să facă cineva” sau „să facă ceilalți” este întâlnită în multe situații. Din fericire, exemplele de comunități și oameni implicați în comunitățile lor există la tot pasul și asta ne dă speranță. Comunitățile fericite sunt vii, sunt vii prin oamenii lor și nu prin dimensiunea fizică, numărul blocurilor, calitatea asfaltului sau a iluminatului public. Sufletul și corpul unui oraș merg mână în mână, am uitat deseori de suflet prea concentrați pe calitatea bordurilor.
3. După ce ați condus proiecte majore de dezvoltare și ați construit acum propriul drum antreprenorial, cum ați descrie transformarea personală pe care ați trăit-o între „a gestiona” și „a crea”?
Cred că cele două concepte nu sunt neapărat în antiteză și, într-o proporție bine dozată, ele reprezintă chiar succesul trainic în timp. A gestiona un patrimoniu lăsat în grijă de înaintașii noștri este o datorie de suflet, dar și baza evoluției viitoare. A gestiona fără intenția sau capacitatea de a dezvolta la rândul tău viitorul este echivalentul unei morți lente. Lecția pe care am învățat-o în toți acești ani este despre importanța viziunii și dorinței de a proiecta o parte din viitor, acest proces complex care implică multiple specialități, calități creative, dar și capacitatea de a anticipa nevoile generațiilor viitoare. Tot acest demers creativ este sănătos și bine fundamentat atunci când are o bază solidă. Baza solidă este educația, moștenirea culturală, istorică, genetică pe care o primim în familie și școală. A crea viitorul frumos înseamnă, printre altele, a gestiona trecutul cu respect.
4. Ce v-a învățat contactul cu generația tânără în cadrul proiectului Maratonul pentru Educație Antreprenorială despre România reală?
Întâlnirea din fiecare oraș cu liceeni este de fiecare dată o monedă cu două fețe: pe de-o parte, vedem în călătoria prin țară decalajul dintre orașe și regiuni, pe de altă parte, găsim elementul unic de legătură și anume curiozitatea și dorința de afirmare și cunoaștere. După fiecare ediție a Maratonului concluzia este invariabil aceeași: România are viitor prin acești copii minunați. Ei sunt mai buni decât eram noi la vârsta lor și au șansa ca o serie de adulți care au reușit în diferite zone de business să își pună timpul și cunoașterea la dispoziția lor. Această punte intergenerațională este ingredientul câștigător al Maratonului și aș vrea să le mulțumesc în egală măsură tinerilor pentru curaj și mentorilor pentru dedicare.
5. Dacă ar fi să transmiteți un singur gând generației care urmează, acelora care vor reconstrui România peste 20 de ani, care ar fi esența acestui mesaj?
Cuvintele pe care le folosesc cel mai des cu copiii mei sunt CURAJ și ÎNCREDERE în forțele lor. Fiecare generație a avut propriile obstacole de trecut, nicicând nu a fost altfel. Fiecare generație a reușit și a lăsat moștenire lucruri incredibile, sunt convins că generația de tineri de azi ne va depăși așteptările. Aveți grijă de mintea voastră strălucitoare, aveți grijă în egală măsură de sufletul vostru și de corpul cu care veți călători în viață.
