de Mădălina Mocanu, Manager Marketing CONAF, Coordonator Pactul pentru Tineri
România traversează astăzi un moment, în care devine evident că marile dezechilibre economice sunt consecința unor decizii amânate prea mult timp, a unor vulnerabilități ignorate și a unor generații care au fost lăsate să își caute drumul fără sprijin real.
Discutăm despre deficitul de forță de muncă, despre investiții care ocolesc regiuni întregi, despre companii care cresc mai lent decât ar putea și despre o economie care încearcă permanent să recupereze decalaje istorice, însă prea rar avem curajul să privim cauza profundă a acestor realități: faptul că pierdem anual mii de tineri înainte ca ei să devină parte activă a economiei, înainte ca talentul lor să fie descoperit și înainte ca vocația lor să fie înțeleasă.
Abandonul școlar este o problemă educațională, socială, economică, structurală și strategică, pentru că fiecare copil care părăsește școala reprezintă o poveste individuală întreruptă și o investiție colectivă pierdută, un profesionist care nu va exista, un antreprenor care nu va apărea și o comunitate care își vede viitorul diminuat înainte de a avea șansa să îl construiască.
În acest context a apărut Pactul pentru Tineri — ca răspuns la o întrebare esențială pentru orice economie care își dorește stabilitate și competitivitate pe termen lung: cum putem transforma educația dintr-un sistem care reacționează la eșec într-un mecanism care previne pierderea potențialului uman?
Programul a pornit dintr-o realitate simplă, observată direct în comunități: adolescenții sunt puși să ia decizii majore privind viitorul lor profesional fără să fi avut vreodată contact real cu profesiile, cu mediul economic sau cu propriile aptitudini, iar această alegere făcută în absența orientării devine adesea începutul unei rupturi între educație și viața reală.
Primele ediții ale Pactului pentru Tineri au fost, în esență, un exercițiu colectiv de ascultare — profesori, consilieri școlari, părinți, antreprenori și autorități locale au contribuit la o radiografie sinceră a abandonului școlar, identificând simptomele vizibile și mecanismele profunde care împing tinerii spre renunțare, iar concluziile acestui proces au stat la baza unor măsuri concrete și a constituirii unui cadru instituțional dedicat prevenirii fenomenului.
Dar adevărata schimbare a început în momentul în care am decis să trecem dincolo de analiză și să intervenim direct în viața elevilor, transformând orientarea vocațională dintr-un concept teoretic într-o experiență reală, în care tinerii au fost testați, consiliați, ghidați și, mai ales, conectați pentru prima dată cu oameni care trăiesc profesiile despre care până atunci doar citiseră.
Pentru mii de elevi din mediul rural și urban mic, întâlnirea cu antreprenori, ingineri, manageri sau specialiști a reprezentat momentul în care viitorul a devenit concret, posibil și accesibil. Această întâlnire dintre potențial și oportunitate este, în realitate, punctul de plecare al unei economii sănătoase.
În secolul XXI, capitalul uman devine principala infrastructură strategică a unei națiuni, iar statele care înțeleg că investiția în vocație trebuie să înceapă devreme vor fi cele care vor reuși să rămână competitive într-o economie globală definită de competențe, adaptabilitate și capacitatea indivizilor de a crea valoare.
Pactul pentru Tineri demonstrează că mediul privat poate avea un rol decisiv în această transformare, ca beneficiar al forței de muncă, și ca partener activ în formarea ei, contribuind la reconectarea educației cu realitatea economică și la construirea unei punți care, timp de decenii, a lipsit din arhitectura dezvoltării României.
În esență, marile reforme încep cu schimbări de perspectivă – momentul în care încetăm să tratăm abandonul ca pe o statistică inevitabilă și începem să îl privim ca pe o responsabilitate colectivă.
Viitorul unei economii este determinat de investițiile pe care le atrage, de oamenii pe care reușește să îi păstreze, să îi formeze și să îi inspire să rămână parte din construcția ei.
Cea mai importantă investiție pe care o poate face o societate nu este într-o autostradă sau într-o tehnologie, ci într-un adolescent care descoperă, la timp, că are un loc în lume și că viitorul său nu depinde de întâmplare, ci de șansa de a fi văzut, ascultat și ghidat.
Economia viitorului începe, întotdeauna, cu descoperirea unei vocații.
