1. Care a fost momentul în care ați decis că fabrica nu trebuie să fie doar o verigă de execuție, ci o sursă de valoare – design, brand, relație directă cu clientul? Ce v-a schimbat efectiv modelul de business?
Lucrurile nu se întâmplă dintr-o dată. În primul rând trebuie să aduci firma la un nivel de organizare profesionist, cu departamente foarte clar organizate, cu șefi de departamente responsabili, care pot să colaboreze proactiv între ei.
Partea de dezvoltare produs vine în momentul în care clientul final este convins că fabrica a înțeles conceptul colecțiilor, la nivelul la care, clientul trimițând o schiță minimală, producătorul înțelege clar cum trebuie să arate produsul final.
Până la urmă este vorba de câștigarea încrederii în capabilitățile profesionale ale producătorului.
2. Cum construiești un preț premium pentru un produs din România, într-o piață obișnuită cu „ieftin și repede”? Care e argumentul care convinge fără reduceri?
Argumentul suprem al prețului premium este „FABRICAT ÎN ROMÂNIA”.
În conștiința colectivă a rămas ideea că produsul fabricat în România poate fi un produs premium.
Multe din produsele fabricate acum în România au la bază fire și materiale produse în Italia, ceea ce reprezintă un prim element important.
După aceea vorbim de stil, care trebuie adaptat gusturilor cumpărătorului român.
Femeia din România vrea să fie remarcată, vrea să fie specială, o deranjează destul de tare dacă vede pe cineva îmbrăcată la fel ca ea. În consecință, încerci să vii în întâmpinarea ei cu un produs care să satisfacă aceste cerințe.
Un alt argument este că produsul premium asigură o gamă de mărimi mult mai mare, spre deosebire de produsul ieftin și rapid care se produce de regulă în talie unică sau maximum 2-3 mărimi.
3. Lucrați cu materiale italienești, Merino și Alpaca. Ce înseamnă, în termeni de risc și avantaj competitiv, să depinzi de materii prime de calitate în perioade cu volatilitate (costuri, timpi, curs valutar)?
Lucrăm în proporție de 90% cu fire fabricate în Italia, marea lor majoritate fire fashion, având în compoziție lână, mohair, alpaca, cashmire, fibre foarte prețioase, cu calități fiziologice remarcabile.
Marele avantaj este că plasează produsul într-o nișă comercială superioară.
Marele dezavantaj este că întreținerea lor este delicată, cel mai indicat este să apelezi la o spălătorie profesională.
Referitor la costuri, fiind vorba despre fibre naturale, costurile firelor cresc anual ca urmare a creșterii prețului materiei prime (din ce în ce mai dificil de procurat), a creșterii costurilor de producție și a cursului valutar.
4. În tricotaje, calitatea stă și în oameni, și în tehnologie. Unde ați ales să automatizați și unde ați refuzat să automatizați, ca să nu pierdeți „mâna” produsului?
De formație sunt inginer, așa că am automatizat tot ce s-a putut automatiza. În programarea mașinilor de tricotat am fost pionieri. Am reușit să conectăm sistemul de creare a tiparelor (GEMINI) cu sistemul de programare a tricoturilor M1 Plus.
Călcarea se realizează cu mașini automate. Dar fiecare din aceste sisteme este acționat de un operator uman.
Nemaivorbind despre coasere, care se face exclusiv de către oameni foarte bine pregătiți, cu o manualitate excepțională. Fără oameni aceste sisteme minunate nu valorează nimic.
5. Care e adevărul din teritoriu despre industrie: recrutare, calificare, loialitate, productivitate? Dacă ați putea schimba un singur lucru în politica locală/națională, ca să susțină producția, care ar fi?
Din perspectiva producției industriale românești, statul român o consideră ca un PERPETUUM MOBILE DE SPEȚA ÎNTÂI.
Percepția noastră este că guvernanții consideră că comenzile vin din cer, constant, corect plătite și că antreprenorul român este un delincvent care nu se preocupă să le onoreze, să încaseze și să plătească taxele aferente la timp.
Realitatea este că toate comenzile nu vin din cer, te lupți din greu să le obții.
Din cauza concurenței acerbe din Asia, primordial, Turcia, Bulgaria, Portugalia și nordul Africii este din ce în ce mai greu să convingi clienții să plaseze comenzi în România.
Prețurile oferite de clienți sunt strangulate la maximum.
Creșterea constantă a salariului minim pe economie ne-a adus în situația de a fi în acest moment una dintre cele mai scumpe zone de producție manufacturieră din Europa.
Consecința acestui fapt este că numărul comenzilor din Europa a scăzut masiv și se îndreaptă în mod constant spre țările din nordul Africii.
Comenzile nu vin constant. Ele se concentrează pe aproximativ 8 luni de producție. Marea bătălie e să reușești să faci suficient profit în cele 8 luni de producție pentru a le acoperi pe celelalte 4, în care cantitățile produse sunt foarte mici.
O lege Șomajului Tehnic, pe baza căreia statul să acopere o parte din cheltuielile salariale ar fi mai mult decât binevenită. Această lege funcționează în multe țări din Uniunea Europeană (ex. Germania, Belgia) și a funcționat și la noi în perioada Covid-19. Rezultatul a fost că multe companii au reușit să depășească cu succes acea perioadă extrem de dificilă.
România nu are un PLAN DE ȚARĂ.
Știe cineva ce dorește să producă România în următorii ani?
Țările cu o economie solidă își propun să-și valorifice resursele și să dezvolte anumite sectoare. În baza acestor strategii se dezvoltă și învățământul.
Noi încotro o luăm? Quo vadis?
Nimeni nu știe. E un război continuu între mediul privat și STAT în care învingători la puncte sunt mereu STATUL și firmele multinaționale.
Vine multinaționala, ia confecționerul supercalificat și îl transformă în muncitor necalificat, care face o muncă de robot.
Și uite-așa transformăm România într-o țară de necalificați. La un moment dat multinaționala pleacă și ea. Ce vom face atunci ? Interesează pe cineva?
Agricultura românească funcționează cu subvenții.
Industria românească, fără subvenții, va deveni ISTORIE.
6. Dacă vreți să creșteți internațional, care e bariera reală: distribuția, credibilitatea, certificările, storytelling-ul, costul logistic? Ce a funcționat și ce v-a surprins că nu funcționează?
Fabrica noastră se bazează în proporție de 95% pe export.
Pentru a face export ai nevoie de un serviciu comercial foarte bine dezvoltat. Asta e cheia.
Dacă vă referiți la promovarea unui brand românesc pe plan internațional este nevoie de foarte mulți bani. Chiar și în aceste condiții șansele sunt minime, dar, bineînțeles, sunt și excepții.
7. Într-o fabrică, autoritatea se câștigă diferit decât într-un birou. Care a fost cea mai dificilă decizie de leadership pe care a trebuit s-o luați ca proprietar și cum v-a schimbat felul de a conduce?
Cea mai dificilă decizie a fost să renunț la oamenii care nu performează profesional.
Asta m-a determinat să fiu mult mai atentă la angajări.
Părerea mea este că autoritatea se câștigă la fel în orice domeniu.
Ai nevoie de două calități fundamentale.
Prima dintre ele este să fii profesional imbatabil.
Cea de-a doua calitate este să fii OM.
