Sănătatea reproducerii și impactul celei mai frecvente infecții cu transmitere sexuală
Ce înseamnă sănătatea reproducerii?
Sănătatea reprezintă bunăstarea fizică, mentală și socială, nu doar absența unei boli sau a unei infirmități . Sănătatea reproducerii include: educația sexuală, planificarea familială, evaluarea ginecologică anuală (vagin, col, uter, ovare, labii, sâni), îngrijirea prenatală, cea din timpul sarcinii și cea post-natală precum și prevenirea infecțiilor cu transmitere sexuală (inclusiv HIV sau HPV). Totodată, serviciile care facilitează diagnosticarea și tratamentul bolilor sistemului reproductiv (fibroame, chisturi, malformatii congenitale, inclusiv cancerul de sân și de col uterin) sunt elemente esențiale ale sănătății reproductive. Nu în ultimul rând, avem și 2 subiecte tabu care sunt frecvent neglijate: disfuncțiile sexuale și infertilitatea. O disfuncție sexuală trebuie evaluată cu atenție (durerile la contactul sexual, lipsa lubrifierii, a orgasmului, a sensibilității și libidoului, sângerările după contact, vaginismul, cistitele și vaginitele recurente după contact) și tratata ca orice altă patologie. Infertilitatea nu ar mai trebui nici ea considerată o „rușine” și cuplurile care după 1 an de viață sexuală neprotejată nu reușesc să obțină o sarcină ar trebui să știe că vor găsi răspunsuri și tratamente la un medic specializat în tehnici de reproducere umană asistată.
Adolescenții și vizita la ginecolog
Subliniez faptul că informarea tinerilor ar trebui făcută încă dinainte de începerea vieții sexuale, pentru a lua decizii corecte atunci când vor avea un partener, cu privire la prevenția unor sarcini nedorite sau prevenția bolilor cu transmitere sexuală. Adolescenții ar trebui încurajați să găsească răspunsuri la întrebări adresându-se unui medic din cabinetul de planificare familialǎ, medicului specialist obstetricǎ-ginecologie, medicului de familie, asistentului medical, asistentului medical școlar, asistentului medical comunitar. Este greșit mitul că trebuie să te adresezi medicului ginecolog doar după începerea vieții sexuale. O discuție cu un specialist înainte de începerea vieții de cuplu ajută adolescenta totodată să știe la ce să se aștepte la primul contact sexual, să prevină abuzul acesteia și să știe că are suportul medicului în cazul în care apar întrebări sau dureri. De multe ori există rușinea de a discuta cu părinții, prietenii sunt în majoritatea situațiilor greșit informații și ei, iar adolescenta poate avea chiar o traumă ce va rezulta în vaginism deoarece este confuză și speriată. Fetele își încep din ce în ce mai devreme viața sexuală și, deși dezvoltarea lor fizică este precoce de multe ori, emoțional și mental nu sunt încă pregătite. Observ acest lucru din întrebările pe care le adresează pe forumuri sau pe rețele online și din faptul că suntem pe primul loc în România la numărul de mame adolescente și la infecția cu HPV.
Un subiect important de discutat cu specialiștii din domeniul sănătății este vaccinarea anti-HPV. În perioada dinainte de pubertate părinții sunt cei care au un rol major în această discuție cu medicul pentru a decide vaccinarea copilului, deoarece vaccinarea anti-HPV generează un răspuns imun optim atunci când este făcută începând cu 11 ani. Și după această vârstă se poate administra vaccinul, până la 45 de ani, însă eficacitatea protecției poate scădea odată cu creșterea vârstei la care s-a efectuat vaccinul. Vaccinul se administrează atât fetelor, cât și băieților, nu există posibilitatea ca acest vaccin să determine infecția HPV, este intens studiat de mulți ani și oferă protecția pentru cel puțin 10 ani. Este incredibil că există un vaccin împotriva cancerului, folosit pe scară largă în întreaga lume! Tinerii din România trebuie să fie informați despre acest lucru, precum și părinții acestora. Medicii de familie ar trebui informați mai bine cu privire la acest vaccin, deoarece ei ar trebui să îl recomande părinților care au adolescenți și să le ofere date corecte și încurajările necesare.
Cele mai frecvente infectii ginecologice și cum ne protejăm?
Conform Organizației Mondiale a Sănătății, 90% din cazurile de infecții vaginale sunt vaginita bacteriană (Gardnerella vaginalis) și Candidoza (candida albicans). Acestea apar ca urmare a dereglarii florei vaginale, adică a perturbării echilibrului dintre „bacteriile bune” și „bacteriile rele” care există în mod normal în vagin. Simptomele sunt: usturimea vaginală, secreția vaginală modificată (culoare, cantitate, consistenta, miros), pruritul (senzația de mâncărime), urinarea frecventă sau dureroasă. Factorii de risc sunt: tratamentul cu antibiotice, parteneri sexuali multipli, dereglări hormonale sau boli transmise prin contact sexual neprotejat.
Pacienții mai tineri sunt mai afectați de infecții ginecologice și pentru că nu sunt educați cu privire la igiena intimă: contact sexual cu prezervativ (pentru a evita infectiile vaginale); urinarea după contactul sexual (pentru evitarea infectiilor urinare); mereu ștergerea și spălarea zonei intime se fac dinspre anterior (uretră) spre posterior (anus), nu invers; nu se fac spălături în vagin deoarece distrug flora.
Alte infecții vaginale pot fi asimptomatice (fără modificări ale secreției vaginale, dureri sau disconfort), dar să cauzeze infertilitate dacă nu sunt diagnosticate și tratate pe termen lung – cum ar fi infecția cu Ureaplasma sau Chlamydia. Infecția cu virus HPV poate fi și ea asimptomatică până în momentul în care determină leziuni la nivelul colului uterin și sângerări după contactul sexual. Din acest motiv este esențială vizita anuală la ginecolog și efectuarea testării pentru aceste infecții, pentru a le diagnostica și trata medicamentos, înainte de a determina modificări ce vor necesita tratament prin intervenții chirurgicale.
Prevenția infecțiilor vaginale se poate realiza prin:
- Dieta echilibrată, evitarea fumatului sau a consumului frecvent de alcool: menține un număr normal de microorganisme vaginale.
- Folosirea lenjeriei de bumbac și evitarea hainelor strâmte: astfel se evită creșterea excesivă a temperaturii și apariția umezelii în zona genitală. Lenjeria de tip tanga folosită constant crește riscul de a „plimba” bacteriile care există în mod normal la nivelul anusului înspre vagin și vezica urinară și infectarea acestora.
- Consumul de antibiotice doar când este strict necesar: antibioticele omoară atât bacteriile „rele”, cât și „bacteriile bune” din vagin și vor deregla flora, cu apariția de Candida sau Gardnerella
- Evitarea folosirii de produse pentru igiena intima (spray-uri, talc sau parfumuri), deoarece acestea pot afecta echilibrul florei locale.
- Evitarea spălăturilor în interiorul vaginului: dușurile pot distruge flora vaginală normală și echilibrul vaginal plus pot răspândi infecția de la vagin spre uter și trompele uterine, determinând apariția bolii inflamatorii pelvine.
Care este cea mai frecventă infecție cu transmitere sexuală?
Infecția cu virusul uman papilloma (HPV) este cea mai frecventă infecție cu transmitere sexuală. HPV este atât de comun, încât afectează peste 80% dintre persoanele active sexual, într-un interval de câteva luni până la câțiva ani de la debutul vieții sexuale. Este important de știut că el se poate transmite de la o persoana la alta și doar prin contactul intim genital piele-piele, fără a exista penetrare. Se poate transmite inclusiv cu prezervativul, deși folosirea acestuia îi scade rata de transmitere, însă incomplet. Singurul mod de prevenție este, deci, prin vaccinare.
Adolescenții activi sexual au cele mai mari rate de infecție cu HPV, peste 50-80% având infecții în decurs de 2-3 ani de la începerea vieții sexuale. Adolescentele se infectează mai repede decât o femeie adultă deoarece colul lor este acoperit cu un țesut încă „imatur” (celule epiteliale columnare) în care virusul se fixează cu ușurință și persistă mult timp ,. O femeie adultă, desi ia contact cu un virus HPV, de obicei organismul ei reușește să elimine din corp acest virus înainte să producă leziuni, datorită sistemului imun și a epiteliului diferit de la nivelul colului. Leziunile apar în momentul în care una sau mai multe tulpini HPV persistă mai mult timp în organism. Acesta este încă un motiv pentru care insist ca adolescentele să se vaccineze anti-HPV înainte să înceapă viața sexuală, fiind singurul mod care le va proteja de o infecție cu HPV și o posibilă leziune.
Deși este cea mai frecventă infecție cu transmitere sexuală la om, infecția cu HPV este cel mai adesea asimptomatică, rămânând subdiagnoticată. În momentul în care apar sângerări vaginale (de obicei după contactul sexual) deja virusul a produs o leziune la nivelul colului uterin. Înainte însă de a avea simptome, multe persoane (femei și bărbați) nu știu că au contactat infecția, astfel pot transmite și altor persoane,. Bărbații aproape întotdeauna nu au niciun simptom și transmit fără a ști virusul de la o parteneră la următoarea. Se estimează că în România peste 8 milioane de femei sunt la risc de a contacta HPV.
Nediagnosticat la timp și netratat, virusul HPV este agentul cauzator pentru aproape toate cazurile de cancer de col uterin (99%) și pentru majoritatea cancerelor anale (88%), vulvo-vaginale. Aproximativ 1 din 25 de cazuri noi de cancer la nivel mondial este cauzat de HPV în fiecare an, cu 660 de milioane de noi infecții anual,.
În plus, milioane de cazuri de veruci genitale sunt diagnosticate în fiecare an atât la femei, cât și la bărbați. 80% dintre bărbații și femeile diagnosticați cu veruci genitale raportează că boala provoacă un important impact psihologic asupra vieții lor și descriu sentimente de anxietate, depresie, durere și disconfort.
Este o informație importantă, deci, faptul că vaccinul la adolescenți este decontat complet de asigurare și poate fi efectuat gratuit cu cerere la medicul de familie.
Se pot vaccina și femeile adulte împotriva HPV sau e prea târziu dacă deja și-au început viața sexuală?
Deși majoritatea femeilor se infecteaza cu virusul HPV în adolescență, până la vârsta de 25 de ani, s-a estimat că 25% dintre femeile diagnosticate cu cancer de col uterin ar fi dobândit infecția cu HPV și după vârsta de 35 de ani. Astfel încât observăm că este important să protejăm și aceste persoane, care nu s-au vaccinat în adolescență. Din păcate, ratele de vaccinare anti-HPV în rândul adolescentelor din România sunt scăzute, aproximativ 15% (11-18 ani), drept urmare vaccinarea împotriva HPV în rândul femeilor care au ratat această oportunitate în adolescență este recomandată.
Este dovedit că vaccinurile HPV oferă protecție consistentă și în cazul în care s-a depășit vârsta adolescenței, de aceea compensarea financiară parțială (50%) a vaccinului HPV și pentru femeile între 19-45 de ani este o veste foarte bună. Vaccinarea anti-HPV poate proteja femeile adulte împotriva cancerelor și bolilor cauzate de tipurile de HPV la care acestea nu au fost expuse.
În România, anual sunt diagnosticate peste 3.300 de cazuri de cancer de col uterin și peste 500 de cazuri de cancere vulvo-vaginale. Aceste paciente au un risc mare de a dezvolta și alte tipuri de cancere asociate infecției cu HPV. Pacientele cu cancer de col uterin (sau cervical) au un risc de 8 ori mai mare de a dezvolta un cancer vulvo-vaginal, iar cele deja diagnosticate cu un cancer vulvo-vaginal au un risc de 14 ori mai mare de a dezvolta un cancer anal.
În plus, aproape 40% din femeile infectate cu virusul imunodeficienței umane (HIV) vor avea, de asemenea, coinfecție cu mai multe genotipuri HPV.
Vaccinul este acum disponibil pentru a reduce riscul apariției cancerului de col uterin, dar acesta nu exclude participarea la screening (consult ginecologic anual și efectuarea testului Babes Papanicolau). Împreună, screening-ul și vaccinarea vor oferi cea mai eficientă protecție contra cancerului de col uterin.
E important de menționat faptul că infecțiile cu HPV pot fi diagnosticate și în rândul adulților aflați în relații monogame, deoarece virusul poate rămâne în organism perioade lungi de timp, ani de zile, și să se manifeste prin producerea de leziuni într-un moment de scădere a imunității.
Auzim des de răni pe colul uterin, ce sunt și ce le cauzează?
O „rană” reprezintă, de fapt, o leziune la nivelul colului uterin. Acestea sunt de mai multe tipuri – pot fi inflamatorii (cervicita – cauzată de o infecție sau de modificarea florei vaginale) sau pot fi leziuni cauzate de HPV (displazie). Leziunile cauzate de HPV pot fi cu grad scăzut sau crescut de risc (riscul de a fi leziune precanceroasă sau canceroasă). Aceste leziuni trebuie investigate prin cel puțin 3 metode: analiza Babes Papanicolau (ne arată anatomopatologic ce tip de celule sunt în acea „rana”), analiza de genotipare HPV (ne arată tulpina de HPV care este prezentă și care poate fi și ea cu risc scăzut sau crescut) și colposcopia (vizualizarea la microscop a acestei leziuni cervicale). În cazul în care leziunea este suspectă se va completa analiza cu CINTECH PLUS (o analiză imunohistochimică ce analizează markerii cancerigeni și gradul de virulență a virusului HPV prezent) și biopsia sau excizia chirurgicală a leziunii (care ne arată exact din punct de vedere histopatologic în ce stadiu este acea leziune).
Această „rană” nu dă simptome în majoritatea cazurilor și dacă pacienta nu merge anual la ginecolog poate să nu știe de existența ei și o va lăsa netratată. În timp, netratată, această leziune (displazie) se poate transforma în cancer. Durerea, sângerarea și mirosul modificat apar în stadiile în care deja leziunea este avansată . Displaziile cervicale sunt leziuni precanceroase ale colului uterin. Netratate, displaziile de grad înalt (CIN3), în proporție de până la 40%, pot progresa în timp la cancer de col uterin invaziv.
Cum afectează infecția cu HPV sănătatea reproductivă?
Atunci când nu sunt tratate, multe infecții cu transmitere sexuală (ITS) pot duce la infertilitate.
În cuplurile heterosexuale, femeile transmit mai ușor virusul HPV decât bărbații – transmiterea HPV de la femei la bărbați este mai mare decât de la bărbați la femei, iar odată infectați, virusul HPV rămâne mai mult timp în corpul bărbaților – bărbații au o rată de eliminare a infecției cu 26% mai mică decât femeile.
Totuși, dacă femeia se infectează cu HPV pe parcursul sarcinii, nu s-a observat vreun efect asupra fătului, iar monitorizarea obstetricală se va face ca și la o femeie care nu are HPV. Totuși, femeile însărcinate infectate cu HPV pot dezvolta veruci genitale voluminoase care contraindică nașterea naturală pentru a evita infectarea fătului, în acest caz fiind necesară nașterea prin operație cezariană. Un virus HPV prezent cu risc crescut poate determina și la o femeie însărcinată leziuni canceroase pe parcursul celor 9 luni de sarcină, în special dacă este prezent de mult timp. Din acest motiv, screeningul de rutină pentru cancerul de col uterin trebuie făcut și înainte de sarcină și în timpul acesteia.
Ce este testul HPV?
Testul HPV este folosit pentru a diagnostica infecția HPV. Se efectuează ca un test Babeș Papanicolau – pacienta se așază pe masa ginecologică, medicul introduce un specul în vagin pentru a vizualiza colul și cu o periuță specială atinge colul cu mișcări circulare și recoltează celule care vor fi trimise la laborator pentru analiză. Rezultatul poate fi negativ (nu există HPV) sau pozitiv (există HPV) și vor fi detaliate tulpinile de HPV prezente, care pot fi cu risc scăzut sau crescut de a cauza leziuni și cancer.
