1. Care sunt transformările majore pe care le observați astăzi în economia românească și cum se pregătesc organizațiile responsabile să rămână competitive într-un context global imprevizibil?
Economia României trece în acest moment printr-o etapă de reașezare profundă, poate cea mai amplă transformare din ultimii 30 de ani, în care economia trebuie să se adapteze la schimbări esențiale care au loc la nivel global – digitalizarea accelerată, tranziția verde și reconfigurarea lanțurilor regionale de aprovizionare. Într-o Europă în care echilibrele economice se schimbă rapid, România nu poate rămâne la statutul de piață de consum, fiind chemați să devenim furnizori regionali de soluții, tehnologie și competență.
Instituțiile europene încep să contureze tot mai clar o strategie coerentă pentru creșterea competitivității: investiții consistente în tehnologie și automatizare, direcționarea fondurilor europene către sectoarele cu potențial strategic — energie, infrastructură, cercetare și inovare, consolidarea parteneriatelor public–privat, un element esențial pentru maturizarea economică, și programe gândite pentru dezvoltarea competențelor și transformarea forței de muncă.
Astăzi, competitivitatea nu se mai obține prin costuri scăzute, ci prin agilitate, inovație și încredere. România accelerează în această direcție și, doar menținând acest ritm, putem construi o economie matură și competitivă.
Trecem într-o etapă în care doar cei care gândesc complex, strategic și pe termen lung vor rămâne relevanți. Nu vorbesc despre digitalizare ca trend, ci despre inovație reală, capacitatea companiilor de a construi soluții, nu simple produse — ecosisteme, nu afaceri izolate și efemere.
Avem șansa, poate cea mai mare din ultimele două decenii, de a deveni furnizori de expertiză, tehnologie, servicii integrate și know-how industrial. Ce vedem acum este o reașezare majoră: statul începe să investească coerent bugetele naționale și fondurile europene — un sprijin enorm pentru România — în zone cu impact real: energie, infrastructură, tehnologie aplicată, cercetare, iar mediul privat își asumă, în sfârșit, rolul de motor principal al schimbării.
2. Ce credeți că lipsește încă ecosistemului de business din România pentru a valorifica pe deplin talentul și potențialul femeilor — și cum putem accelera această schimbare?
Mediul antreprenorial feminin românesc prezintă un potențial extraordinar prin educație, curaj, creativitate. În ciuda evoluțiilor pozitive, ecosistemul mai are încă lacune care ne împiedică să valorificăm acest potențial la maximum. Văd trei nevoi majore:
– modele puternice de mentorat feminin la care tinerele să poată privi cu aspirație și încredere;
– mecanisme de finanțare europene adaptate antreprenoarelor și start-up-urilor fondate de femei;
– eliminarea stereotipurilor care încă influențează procesele de recrutare, promovare și decizie.
Cum putem accelera schimbarea?
În consiliile de administrație, femeile trebuie privite nu ca o cotă de gen, ci ca o sursă de perspectivă, echilibru și strategie. Fondurile de investiții dedicate antreprenoarelor și implicarea liderilor bărbați sunt esențiale. Egalitatea nu este o misiune a femeilor, ci un proiect al întregii societăți, iar educația pentru egalitate trebuie să înceapă devreme, pentru ca următoarea generație să crească fără aceste bariere mentale.
Cred profund că talentul nu are gen, iar oportunitatea nu ar trebui să aibă nici ea. România câștigă atunci când toate vocile au spațiu să se exprime.
Există femei care conduc companii complexe, dezvoltă proiecte mari, atrag investiții și iau decizii strategice cu impact regional. Ele nu au nevoie de etichete. Au nevoie doar de un spațiu economic în care profesionalismul să fie recunoscut fără diferențe.
Provocările cu care se confruntă sunt, în esență, provocările oricărui lider: acces la capital, predictibilitate, un mediu legislativ coerent și parteneri de încredere. Sunt convinsă că în România lucrurile se schimbă, pentru că mediul economic nu își mai permite să ignore talentul, indiferent de cine îl deține. Cei care performează astăzi, în actualul context socio-economic, sunt cei care susțin, livrează servicii, produc — nu cei care bifează criterii.
3. Cum reconciliați presiunea performanței cu nevoia de autenticitate în leadership? Și ce sfat le-ați da femeilor care simt că trebuie mereu „să demonstreze” mai mult decât ceilalți?
Leadershipul modern înseamnă să fii autentică, prezentă și capabilă să creezi încredere. Mă preocupă să construiesc în fiecare zi echilibrul dintre presiunea performanței și autenticitate, alegând să fac asta astfel încât oamenii să fie în centrul definiției succesului, greșeala să nu fie considerată eșec, ci o ocazie de învățare și evoluție, iar încrederea și unitatea echipei să fie esențiale.
Dacă ar fi să rezum în câteva cuvinte cum am învățat să gestionez presiunea, aș spune că leadershipul îl construiești în fiecare zi: în felul în care iei decizii, în felul în care comunici și în felul în care rămâi fidel propriei viziuni.
Pentru mine, „autentic” — un cuvânt foarte la modă în ultimii ani —înseamnă coerență. Să fii același om în board-ul unor companii, într-o criză sau într-o discuție unu la unu cu un partener. În timp, am înțeles că presiunea performanței nu dispare niciodată, dar devine gestionabilă atunci când știi foarte clar de ce faci ceea ce faci.
Și mai este ceva: o echipă știe întotdeauna dacă ai încredere reală în ea. Încrederea cântărește mai mult decât orice KPI.
În calitate de reprezentantă a unor organizații de antreprenoare, le pot transmite femeilor un mesaj sincer: atunci când simți că trebuie „să demonstrezi mai mult”, amintește-ți că valoarea ta începe nu cu ceea ce faci, ci cu cine ești. Diferența ta este puterea ta. Nu te micșora, nu te subestima — ci strălucește în forma ta autentică. Acesta este cel mai mare act de leadership.
4. Privind la parcursul dumneavoastră, care a fost cea mai valoroasă lecție de management în momentele de criză și cum v-a modelat în luarea deciziilor strategice de astăzi?
Fiecare criză profesională pe care am traversat-o mi-a confirmat un adevăr simplu, dar esențial:
„În criză nu viteza câștigă, ci corectitudinea și luciditatea deciziei.”
Astăzi, această perspectivă îmi modelează stilul de leadership.
În orice situație tensionată, prioritatea mea este să adun informațiile relevante și să privesc lucrurile cu claritate, analizând scenariul cel mai dificil înainte de a lua o decizie — acest lucru oferind stabilitate și viziune.
Îmi acord momente de retragere și liniște, nu din slăbiciune, ci din nevoia de a gândi și analiza. Crizele te obligă să îți vezi limitele. Te obligă să renunți la iluzia controlului total și să înțelegi că uneori graba nu este aliatul tău.
În momentele cele mai tensionate, am învățat să fiu mai puternică, mai calmă și mai vizionară. Crizele formează lideri care pot gândi strategic chiar și atunci când presiunea este maximă.
Din punctul meu de vedere, crizele au rolul de a ne face mai lucizi — și cred că aceasta este lecția care contează cu adevărat.
5. Dacă ați putea transmite un singur mesaj liderilor despre direcția în care ar trebui să se îndrepte România în următorul deceniu, care ar fi acela?
Dacă ar fi să transmit un singur mesaj despre viitorul României, ar fi unul plin de încredere:
„România are toate resursele pentru a deveni un lider al Europei, investind cu perseverență în capitalul uman, în inovație și în guvernanță transparentă.”
Viitorul nostru se bazează pe energia și creativitatea tinerilor, potențialul extraordinar al femeilor antreprenor, curajul tuturor antreprenorilor care își asumă riscuri și forța colaborării dintre mediul public și cel privat. Cu direcția potrivită și cu maturitatea de a investi în oameni, România devine o țară importantă în regiune, o punte economică între Europa, Eurasia și Orientul Mijlociu — o țară care conectează, inspiră și inovează.
Dacă privesc România cu ochiul unui antreprenor care a trecut prin numeroase cicluri economice, concluzia este limpede: România are potențialul să devină un jucător regional cu greutate. Dar pentru asta avem nevoie de trei direcții ferme, asumate la nivel de stat și de mediu privat:
1. Capitalul uman. România are unul dintre cele mai valoroase active din regiune: o generație de profesioniști tineri, cu pregătire solidă și apetență pentru risc.
2. Inovația aplicată, nu inovația declarativă. Avem nevoie de soluții clare — infrastructură energetică modernă, tehnologii industriale avansate, centre logistice integrate, servicii cu valoare adăugată și un parteneriat autentic între companii și instituțiile publice.
3. Predictibilitate. Investitorii au nevoie de predictibilitate fiscală, legislație clară și măsuri fiscale stabile. O economie matură se construiește prin transparență decizională, stabilitate legislativă și parteneriat real între mediul de afaceri și cel public.
Dacă România reușește să avanseze consecvent pe aceste trei direcții, consider că țara noastră poate deveni principalul hub economic între Europa și Orientul Mijlociu. Avem poziția geografică, avem portul, avem forța de muncă, avem antreprenorii și avem capitalul intelectual. Ceea ce ne trebuie acum este voința de a operaționaliza potențialul, nu doar de a-l menționa.
Dacă o vom face, următorul deceniu poate fi cel în care România își schimbă statutul dintr-o economie în curs de dezvoltare într-o economie de referință pentru întreaga regiune.
