Anticipând Anul Brâncuși 2026, care marchează 150 ani de la nașterea marelui sculptor, Institutul Național al Patrimoniului a lansat la Muzeul Național de Artă al României, în cadrul Mercedes-Benz Bucharest Fashion Week (15-18 octombrie 2025), expoziția Brâncuși și Muzele Dansului, care a constituit un prilej de dialog despre moștenirea artistică a lui Constantin Brâncuși și legătura dintre patrimoniu, artă și modă. Tema expoziției s-a aliniat perfect cu cea a concursului NEXT GENERATION – Fashion Talent Award din cadrul MBBFW, „Cultural Heritage in Fashion: A Bridge between Tradition and Innovation”, context în care am putut aduce în fața publicului tânăr o latură mai puțin cunoscută a creației brâncușiene, celebrând dialogul atemporal dintre tradiție și inovație.
Perioada de activitate artistică a Lizicăi Codreanu este echivalentă cu începuturile dansului modern și a diferitelor manifestări de avangardă europeană. Noul suflu creativ, eliberat de constrângerile clasice, va conduce la noi înțelegeri a reprezentării în spațiu, care se vor propaga în mai multe ramuri de expresie artistică: dans, sculptură, pictură, design vestimentar sau de decor. Constanta febră creativă specifică acestei perioade produce fuziuni inedite între experiențele artistice: dansatorul devine propriul lui coregraf, pictorii sau sculptorii concep costume și decoruri, devenind scenografii spectacolelor de dans.
Deși Constantin Brâncuși nu a sculptat niciodată dansatoare, el a fotografiat-o în atelierul său pe Lizica Codreanu interpretând Gymnopediile lui Erik Satie în costumul creat de el. Subtilitățile geometrice și concepția ei personală despre mișcare au fost revelate (și) de jocul de linii al costumului, o notă contrastantă am putea spune, dacă ne referim la formele ovale brâncușiene. Aceste imagini sunt printre puținele probe care au rămas în istoria dansului modern despre Lizica. Colaborarea celor doi a fost dublată de o prietenie sinceră, începută în Parisul anilor ‘20 și care a durat mai bine de treizeci de ani. În euforia începutului de secol, în iunie 1901, în Micul Paris, se naște Eliza Codreanu, alintată în familie Lizica. Tatăl ei, Ion Simion(escu) Codreanu, era avocat, iar mama ei, Eliza Eufrosina (născută Grigorescu), provenea dintr-o familie de moșieri. În România acelei perioade și, mai ales în mediile burgheze, se obișnuia ca familiile avute să organizeze în casele lor serate artistice inspirate din viața culturală franceză. Lizica se va dezvolta în acest mediu foarte atașat de o viață culturală intensă și diversă. Tot atunci, se dezvoltă învățământul artistic, cele două școli de belle-arte românești, fondate începând cu a doua jumătate a secolului XX: prima, la Iași în 1860, iar a doua, la București în 1864. Acestea își propun să reducă decalajul față de școlile și curentele occidentale, angajând profesori străini și acordând burse elevilor merituoși. În 1904, mânat de dorința de a cunoaște noi experiențe artistice după formarea academică din București, Constantin Brâncuși se mută la Paris. Lizica ajunge în Paris în 1919, în plină afirmare a modernității lui Diaghilev și a Baletelor Ruse. În același an, sora ei, Irina, o urmează la Paris pentru a-și continua studiile în sculptură. În căutarea celor mai potrivite căi de asimilare la noua lume artistică, cele două surori Codreanu îl regăsesc pe compozitorul Marcel Mihalovici, cunoscut, probabil, în cercurile artistice bucureștene. Noul grup de tineri artiști români ajunge, natural, în contact cu deja faimosul Constantin Brâncuși, cu care Irina va studia. În atmosfera relaxată din atelier, tinerii artiști intră în contact cu multe personalități, printre care și compozitorul Erik Satie. În 1922, în antractul unui eveniment la care poeții Antonin Artaud, Céline Arnaud, Marcel Sauvage sau Max Jacob citesc fragmente din propria creație, Lizica interpretează „dansuri excentrice”, printre care prima Gymnopedie de Erik Satie, Două muzici de Jean Wiener și Lento de Marcel Mihalovici.
În urma acestor evenimente și datorită asocierii cu compozitorul Jean Wiener, în data de 23 mai 1922 la sala Pasdeloup, Lizica este vedeta spectacolului Fragmente de dans, care marchează noua estetică a dansatoarei. Constantin Brâncuși o fotografiază în atelierul său în timp ce interpretează Gymnopediile lui Erik Satie și îi creează „un costum ritmat prin jocuri de linii, realizat din bucăți de pânză cu model în dungi, prinse cu ace de siguranță”.
