- Industria de înfrumusețare este adesea privită superficial. Ce impact economic real este ignorat atunci când acest sector nu este tratat ca industrie?
Industria de înfrumusețare generează mult mai mult decât servicii individuale. Vorbim despre un ecosistem economic complex: antreprenoriat, locuri de muncă, educație profesională, distribuție de produse, producători, importuri, exporturi, logistică, digitalizare și inovație. Când este tratată superficial, se ignoră contribuția reală la PIB, capacitatea de absorbție a forței de muncă, în special feminine și rolul său în economia locală, unde saloanele sunt adesea coloana vertebrală a micilor comunități. Lipsa recunoașterii ca industrie duce la politici publice incoerente și la pierderea unui potențial economic real.
- Care este cel mai mare dezechilibru între responsabilitățile antreprenorilor din beauty și modul în care statul îi reglementează?
Dezechilibrul major este între nivelul foarte ridicat de responsabilitate impus antreprenorilor și lipsa unei reglementări adaptate realității din teren. Antreprenorii din beauty sunt responsabili pentru sănătatea clientului, protecția consumatorului, siguranța procedurilor, igienă, fiscalitate, protecția datelor, relații de muncă, dar fără ghiduri clare, fără consultare reală și fără o viziune unitară a statului. De multe ori, reglementarea este punitivă, nu constructivă, iar antreprenorul este tratat ca un potențial infractor, nu ca un partener economic. Practica neunitară a organismelor de control induce în eroare antreprenorul și chiar dacă acesta are bunăvoință, interpretarea îl poate pune în dificultate.
- De ce credeți că un sector majoritar feminin ajunge atât de greu să fie recunoscut ca actor economic legitim?
Pentru că încă funcționează stereotipuri adânc înrădăcinate. Munca feminină este frecvent subevaluată, iar industriile dominate de femei sunt percepute mai degrabă ca vocaționale sau estetice, nu ca generatoare de valoare economică serioasă. Beauty-ul este confundat cu „consum”, nu cu „producție de valoare”, deși realitatea demonstrează contrariul. Lipsa de reprezentare instituțională istorică a contribuit la această percepție, iar schimbarea vine abia acum, prin organizare și voce colectivă. Dau un exemplu simplu: până în 2024, normele de igienă în saloanele de înfrumusețare erau reglementate de același OMS care reglementa normele de igienă din unitățile medicale. După ani de muncă, în urma demersului inițiat de PADIR și alte organizații dedicate industriei înfrumusețării, avem un OMS dedicat industriei noastre, iar unul din obiectivele noastre este ca la un moment dat să avem o lege care să reglementeze în totalitate activitatea noastră.
- Unde se rupe lanțul dintre educație profesională, reglementare și performanță economică în industria pe care o reprezentați?
Lanțul se rupe în lipsa unei viziuni integrate. Am reușit, în urma unui efort comun cu Autoritatea Națională pentru Calificare (ANC), să introducem ocupații noi în COR și să elaborăm sau să revizuim standardele ocupaționale astfel încât educația profesională să fie corelată cu cerințele legale inclusiv să fie în potrivire perfectă cu cadrul european, cu realitatea economică a pieței și cu piața muncii. Apoi, am reușit împreună cu Ministerul Sănătății să elaborăm OMS 1648/2024 care face ca reglementarea activității să fie conformă cu formarea profesională. Mai avem nevoie de câteva demersuri astfel încât performanța economică să fie susținută de toate instrumentele necesare, pentru că, fără practică unitară, fără calificări conforme și fără dialog între educație, autorități și industrie, rezultatul este fragmentarea acesteia din urmă și vulnerabilizarea antreprenorilor.
- Cum arată leadershipul într-un patronat care trebuie să lupte simultan cu stereotipurile, lipsa de reglementare coerentă și presiunea fiscală?
Este un leadership de rezistență, dar și de construcție. Înseamnă dialog constant cu autoritățile, educarea și informarea membrilor, asumarea unor poziții ferme și, uneori, incomode. Înseamnă să traduci limbajul instituțional pentru antreprenori și realitatea din saloane pentru decidenți. Este un leadership care nu caută popularitate, ci rezultate și care trebuie să mențină echilibrul între protejarea industriei și profesionalizarea ei.
- Dacă industria beauty ar fi tratată ca prioritate economică, ce ar câștiga România dincolo de taxe și locuri de muncă?
Ar câștiga stabilitate socială, incluziune economică și profesionalizare accelerată. Beauty-ul oferă șanse reale de antreprenoriat, în special pentru femei, tineri și persoane care au ales vocațional această industrie. Ar câștiga reputație internațională prin export de bune practici, ar atrage investiții și ar reduce semnificativ munca la negru. Mai mult, ar câștiga o industrie educată, predictibilă și capabilă să exporte know-how, nu doar servicii.
- Privind înainte, care este decizia-cheie fără de care industria de înfrumusețare riscă să rămână blocată într-o zonă de subevaluare economică?
Recunoașterea oficială a industriei ca sector economic distinct, cu politici dedicate și reprezentare reală la masa deciziilor. Fără această recunoaștere, totul rămâne fragmentat: reglementare fără strategie, educație fără direcție, antreprenori fără protecție. Este momentul în care statul trebuie să treacă de la tolerarea industriei la asumarea ei ca partener economic.
