de dr. Valeriu Ivan, Analist la Centrul de Analiză și Prognoză pentru Orientări Strategice
Începând cu anul 1990, economia României a trecut printr-o serie de variații structurale semnificative, caracterizate de reforme ample, dar incoerente, creșteri economice accelerate și momente de instabilitate. Tranziția de la economia centralizată la economia de piață a fost marcată de un proces fragmentat de privatizare, de politică fiscală și monetară fluctuante, precum și de o dependență accentuată de investiții străine directe, în absența unui capital autohton solid. Deși perioadele de expansiune economică, susținute în special de consum și de fonduri europene, au oferit oportunități de modernizare, lipsa unui model economic asumat și a unor strategii economice coerente a dus la dezechilibre macroeconomice recurente, inclusiv deficite comerciale și bugetare persistente. Această traiectorie neuniformă a fost amplificată de disfuncționalități administrative, care au întreținut incapacitatea de a valorifica pe deplin potențialul competitiv al sectoarelor strategice, perpetuând vulnerabilitățile structurale ale economiei românești.
Lipsa unui capital financiar autohton solid, o problemă structurală cu rădăcini adânci încă din perioada industrializării la începutul secolului XX, a determinat o dependență cronică a României de investiții străine directe pentru stimularea creșterii economice și a modernizării sectoarelor productive. Această vulnerabilitate a fost accentuată de capitalizarea insuficientă a firmelor românești, care nu dispun de resurse financiare adecvate pentru a-și susține dezvoltarea pe termen lung, situație care le limitează competitivitatea pe piața internațională. În plus, accesul restrâns la finanțare bancară pentru sectorul privat, cauzat de criterii de creditare rigide, un sistem bancar conservator și lipsa unor mecanisme eficiente de sprijin pentru antreprenori împiedică expansiunea afacerilor autohtone și favorizează o economie dependentă de capital extern. În absența unor politici coerente de stimulare a capitalului autohton, România riscă să rămână într-o poziție economică vulnerabilă, în care să continue să fie conținută de factori externi, în loc să fie susținută de baza financiară internă solidă și sustenabilă.
Primul deceniu post-revoluționar a fost marcat de dificultăți majore cauzate de dezindustrializare, inflație galopantă și un proces greoi de privatizare a întreprinderilor de stat. În anii 2000, integrarea economică în Uniunea Europeană a oferit un impuls semnificativ, accelerând fluxurile de investiții și stimulând modernizarea economică, în special prin fonduri europene. Totuși, criză financiară din 2008-2009 a demonstrat vulnerabilitatea economiei, expunând dezechilibre structurale precum datoria externă ridicată și deficitul de cont curent. După această criză, România a revenit pe o traiectorie de creștere, devenind una dintre economiile cu cea mai rapidă expansiune din UE, însă cu o dependență puternică de capitalul extern. De asemenea, discrepanțele dintre regiunile dezvoltate și cele defavorizate s-au adâncit, reflectând o dezvoltare inegală care persistă și în prezent.
În același timp, modelul de creștere economică al României s-a bazat preponderent pe expansiunea consumului intern, în detrimentul consolidării unor sectoare productive capabile să genereze valoare adăugată și să asigure un echilibru economic pe termen lung. Această orientare către consum, susținută adesea prin politici fiscale prociclice și creșteri salariale nesustenabile, a întreținut o altă vulnerabilitate structurală a economiei, făcând-o dependentă de cererea internă și limitând capacitatea de adaptare la șocuri externe. În absența unor investiții semnificative în infrastructură, inovație și capacități industriale competitive, exporturile României nu au reușit să compenseze dezechilibrele generate de acest model economic, menținând un deficit comercial persistent. O asemenea dependență excesivă de consum expune economia unor riscuri majore în perioade de criză sau recesiune, când diminuarea puterii de cumpărare și creșterea incertitudinii afectează stabilitatea macroeconomică și amplifică dezechilibrele financiare.
Economia României a înregistrat un ultim deceniu de creștere semnificativă, impulsionată în principal de investiții străine și absorbția fondurilor europene, care au determinat modernizarea infrastructurii și au susținut expansiunea sectorului privat. Aceste resurse financiare au accelerat dezvoltarea rețelelor de transport, tranziția energetică și digitalizarea administrației, sporind productivitatea și consolidarea atractivității economice. Cu toate acestea, provocările structurale persistă, iar perspectivele pe termen mediu sunt influențate de factori precum volatilitatea piețelor internaționale, politica fiscală internă și capacitatea de adaptare la noi tehnologii.
Unul dintre principalii factori de stimulare a dezvoltării este absorbția fondurilor europene prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), care poate susține investiții majore în infrastructură, tranziție digitală și energie regenerabilă. Întârzierile în implementarea reformelor corelative solicitate de Comisia Europeană constituie un risc major de pierdere a acestora, risc agravat de ineficiența administrației publice și de capacitatea redusă a instituțiilor statului de gestionare corectă a subiectului. Suspendarea plăților pentru corupția manifestată în numirile unor consilii de administrație la companii cu capital majoritar de stat și în selecția și numirea conducerii instituției create pentru gestionarea corectă a problematicii acestor numiri este relevantă pentru gradul de înțelegere a modului în care partea română își asumă parteneriatul.
După cum aminteam, în ultimii ani dinainte de pandemia de COVID-19, România a înregistrat o creștere economică robustă, cu rate anuale situate peste media UE. Cu toate acestea, în ultimii ani ritmul de creștere a încetinit, înregistrând o expansiune situată sub valorile peste 5% din perioada prepandemică. Factorii principali ai aceste decelerări sunt inflația ridicată, politica monetară restrictivă a Băncii Naționale și încetinirea cererii externe. Inflația rămâne o problemă centrală, cu valori 7% în 2023 și 5,1% în 2024 (față de o medie europeană de 2,4%), determinată de creșterea prețurilor la energie și alimente, dar și de presiunile din piața muncii. În acest context, politica monetară a fost orientată spre stabilizare, cu creșteri succesive ale dobânzii de referință, ceea ce a afectat accesul la finanțare pentru sectorul privat.
Pe de altă parte, deficitul bugetar ridicat, situat la aproximativ 5,5% din PIB în 2023 și 8,7% în 2024, pune presiune pe finanțele publice și impune măsuri de consolidare fiscală. Datoria publică, deși relativ moderată în comparație cu alte state europene, se apropie de pragul de 55% din PIB, ceea ce ridică semne de întrebare privind sustenabilitatea pe termen lung.
O vulnerabilitate structurală permanentizată, care afectează stabilitatea și competitivitatea economiei românești, rămâne volatilitatea politicilor fiscale. Schimbările frecvente ale taxelor, impozitelor și reglementărilor creează un climat de incertitudine, descurajând investițiile pe termen lung și afectând încrederea antreprenorilor și a investitorilor străini. Această impredictibilitate a fost o constantă în ultimele decenii și continuă să reprezinte un obstacol major în calea unei creșteri economice sustenabile.
În acest context macroeconomic, marcat de încetinirea creșterii și de presiuni inflaționiste, analiza sectorială devine esențială pentru dezvoltarea dinamicii economiei românești. Mediul antreprenorial și piața muncii, elemente care joacă un rol determinant în consolidarea perspectivelor economice, încă rămân profund afectate de provocări structurale și dezechilibre persistente. Evoluția acestor sectoare nu poate fi separată de tendințele macroeconomice generale, deoarece accesul la finanțare, costurile de producție și disponibilitatea resurselor umane calificate sunt direct influențate de politică monetară și fiscală. România înregistrează una dintre cele mai scăzute ponderi ale veniturilor bugetare raportate la PIB din Uniunea Europeană, ceea ce limitează considerabil capacitatea de a finanța infrastructura și serviciile publice. Reformele fiscale sunt inevitabile, însă trebuie implementate gradual și echilibrat, astfel încât să evite efecte negative asupra mediului economic și asupra creșterii pe termen lung. Disperarea factorilor politici pentru rezultate imediate și pentru acoperirea unor deficite neasumate politic va bulversa mediul economic în proxima perioadă.
Antreprenoriatul în România este marcat de dinamism (și nu neapărat într-un sens pozitiv), dar și de provocări semnificative. Conform datelor Oficiului Național al Registrului Comerțului, în primele șase luni ale anului 2024 s-au înființat cu 12% mai puține firme comparativ cu aceeași perioadă din 2023, iar numărul firmelor radiate a crescut cu 34,3%. Aceste evoluții arată clar înrăutățirea condițiilor din mediul de afaceri și indică dificultăți persistente legate de accesul la finanțare, birocrația excesivă și impredictibilitatea legislației fiscale. În plus, mediul de afaceri a fost afectat de creșterea costurilor de producție, în special din cauza prețurilor la energie, a deficitului de forță de muncă și a creșterii costurilor cu forța de muncă. Antreprenorii români se confruntă și cu o serie de provocări în relația cu statul și mediul de afaceri defavorabil, însă nu există instanțe politice sau administrative care să preia și să încerce să rezolve măcar o parte dintre probleme.
Economia României este tot mai integrată în arhitectura economică a Uniunii Europene, ceea ce o face vulnerabilă la fluctuațiile externe și la dinamica piețelor internaționale. Războiul din Ucraina a amplificat instabilitatea regională, afectând lanțurile de aprovizionare, crescând costurile energetice și sporind cheltuielile destinate securității economice și naționale, ceea ce înseamnă presiune suplimentară asupra mediului de afaceri auto. În paralel, încetinirea economiilor europene, în special a Germaniei – cel mai important partener comercial al României – riscă să reducă semnificativ cererea externă pentru bunuri și servicii românești, limitând perspectivele de creștere ale companiilor orientate spre export. În acest context, antreprenorii români sunt nevoiți să navigheze într-un mediu economic tot mai incert, marcat de costuri operaționale fluctuante, dificultăți logistice și o volatilitate accentuată a piețelor externe, ceea ce impune strategii de adaptare și diversificare a piețelor de desfacere pentru menținerea competitivității.
Deficiențele structurale ale pieței muncii din România generează provocări majore pentru mediul de afaceri, limitând accesul antreprenorilor la resursa umană calificată necesară pentru dezvoltarea sustenabilă a companiilor. Deficitul acut de specialitate în domenii tehnice și IT reduce capacitatea firmelor de a inova și de a rămâne competitive pe piața globală, împingându-le fie spre stagnare, fie spre costuri operaționale ridicate pentru atragerea și retenția talentelor. În același timp, exodul continuu al forței de muncă în specialitate către economiile dezvoltate ale Europei de Vest slăbește baza productivă a țării și reduce potențialul de creștere al antreprenoriatului local, amplificând dependența de importuri și capital străin. Mai mult, lipsa unor politici eficiente de sprijinire a dezvoltării profesionale și climatul socio-economic precar descurajează tinerii cu potențial antreprenorial să inițieze sau să creeze afaceri în România, accelerând astfel declinul ecosistemului de business autohton și consolidând o tendință de stagnare economică pe termen lung.
Capacitatea administrativă redusă a României reprezintă un obstacol semnificativ pentru mediul de afaceri, afectând predictibilitatea economică și descurajând inițiativele antreprenoriale. Ineficiența instituțiilor publice în gestionarea fondurilor europene și în implementarea proiectelor de infrastructură limitează accesul companiilor la resurse esențiale pentru dezvoltare, încetinind expansiunea și competitivitatea acestora. În plus, birocrația excesivă și reglementările impredictibile impun costuri administrative ridicate, complicând procesul de inițiere și operare a unei afaceri și reducând atractivitatea investițională a țărilor. În lipsa unei strategii economice coerente și a unor reforme eficiente, antreprenorii se confruntă cu un climat instabil, care le limitează perspectivele de creștere și îi determină, adesea, să restrângă activitatea sau să caute soluții alternative în alte piețe, mai stabile și mai favorabile mediului de afaceri.
Într-un mediu economic instabil și marcat de reglementări imprevizibile, este esențial ca antreprenorii să adere la organizații reprezentative pentru a-și consolida influența în dialogul cu autoritățile și pentru a susține reforme care să îmbunătățească climatul de afaceri. Acțiunile individuale au un impact limitat, în timp ce structurile asociative permit formularea unor cerințe coerente și negocierea unor politici economice mai favorabile mediului antreprenorial. Printr-un parteneriat activ cu instituțiile statului, aceste organizații pot contribui la reformarea aparatului birocratic, făcându-l mai eficient, mai transparent și mai receptiv la nevoile întreprinderilor. De asemenea, participarea antreprenorilor la consultări publice și grupuri de lucru în procesul legislativ este esențială pentru a putea modifica legislația, să fie adaptată realităților economice și să reducă povara administrativă asupra companiilor. În absența unei astfel de implicații organizate, decizii privind mediul de afaceri, în mare parte influențate de perspectivă birocratică, pot genera reglementări neadaptate și obstacole suplimentare pentru dezvoltarea economică.
De asemenea, mediul antreprenorial trebuie să asume un rol activ în implementarea reformelor, promovând bune practici în domeniul guvernanței corporative, digitalizării și eficienței fiscale, astfel încât să consolideze un ecosistem de afaceri robust și atractiv pentru investiții. Fără astfel de implicare activă, economia României riscă să rămână dependentă de deciziile politice conjuncturale, în loc să beneficieze de o strategie economică coerentă, construită în parteneriat cu mediul de afaceri și aliniată la tendințele globale.
